Atunci când asupra lui cade vreo vinovăţie întemeiată, precum îmi explicaţi, Dumnezeu să-l judece, şi nici eu nu port grija apărării lui de va fi mustrat. Însă voiesc ca el să-şi tămăduiască conştiinţa - iată în ce scop i-am citit scrierea voastră, ca pe un medicament curăţitor, iar el, chiar fără să vrea, l-a înghiţit până la ultima picătură şi îndeajuns strâmbându-se a tresărit, văitându-se că este prea nesuferit, iar eu lăudam (medicamentul) zicând că este mult folositor. De obicei, medicamentele nu ni se dau după gustul nostru, ci sunt nesuferite, şi cu toate acestea noi le luăm, fără să căutăm la fireasca respingere, ca pe ceva tămăduitor şi izbăvitor de boală; şi câte prostii nu luăm de bunăvoie pentru sănătatea trupească, iar pentru suflet n-ar trebui oare să luăm aceleaşi lucruri ca să vindecăm boala de căpetenie a mândriei noastre?

(Sfântul Moise de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 117)