Relaţiile copilului cu tatăl modelează şi relaţiile lui cu Dumnezeu. Dacă tatăl a fost rece, distant, înstrăinat, dacă nu s-a ocupat de educaţia copilului, copilul Îl va percepe şi pe Dumnezeu la fel, în mod inconştient. Fără să îşi dea seama, tatăl aspru a pus în sufletul copilului baza perceperii lui Dumnezeu ca fiinţă aspră, pedepsitoare.

Prin însăşi purtarea sa, un tată bun, tandru, care comunică şi îmbrăţişează pune în sufletul copilului baza unor relaţii bune, apropiate, de încredere cu Domnul. (Egumenul Eumenie Peristâi)

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 63)