– Părinte, l-au întrebat o dată doi tineri căsătoriți, seara când ne întoarcem acasă obosiți de la serviciu, nu avem poftă de rugăciune.

– Dar cum aveți poftă de mâncare? Precum nu vă lipsiți de mâncare, oricât de obosiți ați fi, tot așa, și încă mai mult, nu trebuie să vă lipsiți niciodată nici de mâncarea duhovnicească, de legătura cu Dumnezeu.

Nu neglijați niciodată rugăciunea. La masă, dimineața, la amiază, seara. Și mai ales nu neglijați pentru niciun motiv pavecernița [rugăciunile și psalmii de seară, de după slujba vecerniei], oricât de ocupați și obosiți ați fi. Este o chestiune de jertfire de sine și, mai ales, de dragoste. Dacă v-ar telefona o persoană iubită noaptea, foarte târziu, atunci cum, cu toată oboseala, vă aplecați asupra telefonului și câteodată vorbiți una și două ore, fără să vă necăjiți, ci, dimpotrivă, vă bucurați?

(Arhimandritul Epifanie I. Teodoropulos, Crâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 103)