Domnule acum ce se întâmplă? Forțele astea ale răului există. Că le numim noi într-un fel sau altul, dar ele există; lucrarea se manifestă. Și această putere diavolească sau vrăjitorie are putere asupra omului atâta vreme cât se teme de ea. Dacă eu, de pildă, aș auzi, să spunem, un zgomot în noapte, pe afară, în pod sau pe la ușă și am început o spaimă și o frică, o teamă, am zis că teama asta va fi cu atât mai puternică, cu cât eu mă îndoiesc, mă înspăimânt. Ce înseamnă înspăimântarea asta? Înseamnă dezarmarea mea, dezarmarea mea de forțele luminii, armele cu care trebuie să lupt. O privire numai a creștinului înspre icoană, o privire numai, nu să mai facă semnul sfintei cruci, să mai spună o rugăciune, să citească o catismă din psaltire. Numai o privire și diavolul se prăbușește, fuge, nu rămâne acolo. Vezi puterea răului? Deci există în felul nostru de a gândi, acest rău. Și are efect asupra noastră în măsura în care noi ne dezarmăm în fața acestei stări, că ne temem. Temerea înseamnă dezarmarea noastră împotriva răului. Și dacă acest rău există într-adevăr, să presupunem că ni-l trimite cineva și lucrează împotriva mea, dar dacă eu am putere să nu mă tem, să nu mă înspăimânt, n-are efect.

Dacă vrei să introduci o stare de panică într-un creștin, poți să faci foarte ușor: îi pui sub preș niște slănină, pe acolo și dimineața când scutură preșul: Gata! Vrăji! Uite ce-am găsit, am găsit puse de azi noapte niște boabe! Îi faci trei noduri de ațe și le pui la clanța ușii, te bagă la iad. Ai terminat-o, și începe de acum istoria, ... vecinii, ajung să-nșire cine să fie: unu, doi, trei... și-ncep bănuielile... cășunează vrăjmașul dușmăniei de nemaipomenit. În loc să gândească: păi dacă o pus astea aici, nu pot să dau eu cu aghiasmă? Ia să stropesc eu în partea dreaptă și-n stânga, să-mi fac sfânta cruce peste ouăle acestea, peste semințele acestea, nodurile acestea, dau cu aghiasmă.

(Ne vorbește Părintele Iustin Pârvu, Petru Vodă, 2011, pp. 101-102)