Fără distracție, voi, cei tineri, nu puteţi trăi. Dacă nu v-aţi distra, nu aţi fi oameni normali. Astfel, de la întreceri sportive, la cântece, dansuri şi petreceri, toate acestea sunt la ordinea zilei pentru voi. Vă distraţi în multe feluri: fotbal, baschet, înot, volei, tenis şi atâtea alte sporturi, dans, muzică, pe terenuri de fotbal, în pieţe, pe drumuri, acasă, la şcoală, în cluburi, în baruri, la mare, la munte etc., folosind alcool (că doar e la modă), ţigări şi din păcate, destul de des, substanţe care vă distrug. Mă refer, bineînţeles, la droguri. Vreţi să vă distraţi fără încetare. Numai aşa vă simţiţi bine. Să ştiţi, însă, că viaţa nu este numai distracţie. Este şi muncă şi multe altele...

Acum se naște întrebarea: de ce mulţi dintre voi nu sunteţi fericiţi şi mulţumiţi la puţin timp după ce s-a încheiat distracţia? De ce vă simţiţi goi pe dinăuntru şi ajungeţi chiar la disperare? De ce distracţia voastră, aşa cum îmi mărturisiţi, vă duce uneori la cele mai mari rele? (Vă înşelaţi unul pe celălalt, folosiţi violenţa etc.). Lucrul acesta se întâmplă deoarece distracţia a devenit şi ea un „supermarket” – un comerţ, un oportunism. Şi-a pierdut caracterul spontan şi autentic. A devenit o fugă faţă de realitatea vieţii şi un loc de satisfacere a patimilor. Este un cal troian. A devenit purtătoare a superficialității şi a zădărniciei în care vă împingeţi propria persoană.

(Părintele Timotei Kilifis, Tinerețe curată, tinerețe frumoasă, Editura Egumenița, p. 86-87)