Vine vremea când nu mai putem să aducem aceste jertfe, avem neputințe, avem boli, avem dureri de mijloc, de genunchi, de glezne, nu ne mai mișcăm din pat sau abia ieșim în curte, darămite să mai venim la biserică... Vine o vreme când nu mai ai ce să dai lui Dumnezeu.

Din păcate, vremea aceasta (bătrânețea), care este mai liberă ca timp, este o vreme mai neprielnică ca putere. Și atunci îndemnăm: copiii să postească, școlarii să postească, băieții, fetele, cei tineri căsătoriți să postească, nu bătrânii.

Cei care au trecut de o vârstă, și care au muncit la viața lor, și au apucat vremuri grele, unii dintre dumneavoastră și vremuri de foamete, dumneavoastră puteți să nu mai postiți. De ce? Pentru că ați postit la tinerețe, ați postit în copilărie, cât ați fost tineri, însurați, măritate.

Nu mai postiți acum, pentru că ați adus lui Dumnezeu făina tinereții. N-ați dat-o? Atunci postiți și acum. Dacă n-am dat la timp făina, să mai dăm ce se poate acum.

(Părintele Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăși pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 131)