Un loc nu-l simt primitor dacă nu are căldură care să-i căptușească pereții. Dacă nu are ferestre prin care să treacă frumos soarele. Să găsesc acolo liniștea de care am nevoie, atunci când ‒ în sfârșit! ‒ mă opresc din alergătura cotidiană contra cronometru.

Există un loc în Iași spre care mă poartă toate drumurile, oricare ar fi ele. Chit că într-o zi e doar serviciul pe listă, sau în alta se adaugă cursurile sau poate o vizită la familie ori o întâlnire cu vreo prietenă căreia i-am promis, de prea multe ori zadarnic, să ne vedem la un ceai.

Sunt multe locuri în care m-am simțit bine în cei 10 ani de când sunt în Iași. Aici am mers la primele spectacole de operă, de balet, aici m-am lăsat cucerită de galeriile de artă și de cafenele mici și dichisite. Aici am rămas până târziu în Botanică, strecurându-mă apoi prin ieșirea din Păcurari. Aici am urcat dealul Cetățuiei și am privit apusul de pe Bucium.

Există însă, dintre toate, locul ăsta care mă atrage ca un magnet, în zilele vesele și în zilele triste, în zilele în care aș vrea să îmbrățișez pe toată lumea și în cele în aș vrea să fug și de mine însămi. Nu e deloc exclusivist (nu m-am simțit niciodată bine în spațiile în care, de la intrare, te „scanează” unii sau alții, să vadă: „corespunzi” sau nu?) și nu cere nimic artificial.

Este punctul de întâlnire cu prietena mea cea mai bună. Și chiar dacă aici nu se stă la taclale, deranjându-i pe alții, vorbim de toate și ne bucurăm una de prezența celeilalte. Aici aleg să mă adăpostesc de ploaie torențială, de soare arzător și am găsit, întotdeauna, cele mai bune oferte ale zilei: cuvinte bune, muzică de cea mai bună calitate, atmosferă specială.

Compania e mereu selectă. De fapt, au ca invitați permanenți persoane de renume mondial. Iar asta în fiecare zi! N-am plecat niciodată flămândă sau însetată, pentru că au felurile mele preferate de mâncare: cea mai proaspătă pâine, cea mai răcoroasă apă și cel mai parfumat vin.

De câteva ori pe săptămână, organizează evenimente speciale, deschise publicului larg, niciodată nu percep taxă de intrare, în schimb toți cei care participă primesc daruri-surpriză, pe sufletul fiecăruia.

Toate drumurile mele duc, fără tăgadă, la Mitropolie, la Cuvioasa Parascheva ‒ locul meu preferat, dintre toate. Acasa mea din Iași. Acasa oricui mai dorește.