Reflecții

Scrisoarea Bunicului Milostiv către fata care a unit o țară

Dacă am putea măsura iubirea oamenilor și capacitatea lor de a dărui viață și aer, România ar fi astăzi, fără îndoială, cea mai bogată țară din lume. Într-o epocă a vitezei oarbe și a uitării, povestea Andreei Anița din Fălticeni a reușit imposibilul: a oprit timpul în loc și ne-a redat o moștenire pe care o credeam pierdută sub praful modernității – milostenia sfinților. Este tulburător să simți cum, în acest an 2026, duhul blând al Sfântului Iosif cel Milostiv, prăznuit la sfârșit de ianuarie, vine printre noi. Cum chipul său din icoane prinde viață, parcă, prin sutele de mii de români care, de pe telefon sau laptop, apasă click pe „donează”. Fiecare gest al lor se preschimbă într-o gură de aer, trimisă de un neam întreg către pieptul unei fete care a promis că... va cânta din nou.

Există în istorie momente în care chipurile luminoase ale sfinților se întâlnesc, peste timp, cu durerile oamenilor din prezent. De ce? Ca să arăte că iubirea și milostenia n-au vârstă și nu îmbătrânesc vreodată. Un astfel de chip este cel al Sfântului Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei. De mic copil, orfan și încercat, tânărul Ioan – cel ce avea să devină Sfântul Iosif – a cunoscut suferința ca participant direct. Prima lui ascultare în Moldova a fost la Spitalul „Sfântul Spiridon”, acolo unde oamenii veneau cu trupul sfărâmat și cu sufletul istovit. Acolo a învățat ce înseamnă să te apropii de omul aflat în durere, să îți pleci fruntea și să întinzi mâna fără să aștepți ceva înapoi. Acolo „s-au pus primele pietre” la ctitorirea inimii sale milostive.

Slujirea aceasta nu a fost o întâmplare, căci – după cum frumos spunea cineva – „în templu nimic nu este întâmplător”. Dumnezeu țese în fiecare destin fire de sens pe care abia mai târziu le putem recunoaște. Pentru Sfântul Iosif, îngrijirea bolnavilor a devenit un drum pe care l-a urmat toată viața: la Șerbănești, la Găiseni, la Sărindar, în București, ori de câte ori Eforia Spitalelor îl trimitea să slujească. Cunoștea taina suferinței și înțelegea că vindecarea trupului este strâns legată de vindecarea sufletului.

N-a uitat niciodată acea chemare. Tocmai de aceea, Biserica l-a numit Iosif cel Milostiv – o titulatură care sintetizează o viață întreagă de milostenie și de jertfă pentru aproapele.

Andreea – inima care a unit o țară

Poate că deloc întâmplător, în luna în care îl prăznuim pe Sfântul Iosif cel Milostiv, în România vedem din nou această milostivire lucrând în oameni, ca un soi de moștenire pe care a lăsat-o țării „bunicuțul din umbra Catedralei”. Povestea Andreei Anița, tânăra de 27 de ani din Fălticeni care duce de peste un deceniu cea mai grea luptă cu o formă rară și agresivă de cancer, a făcut ca o țară întreagă să vibreze la suferința ei. O tânără care a trăit mai mult prin spitale decât acasă. Un copil care, la 16 ani, și-a lăsat adolescența la ușa saloanelor reci, ducându-și cu demnitate suferințele. A acceptat amputarea unui picior, a trecut prin operații la plămâni, chimioterapie, dureri greu de povestit și o oboseală care răsună sfâșietor în cuvintele ei: „Respirația a devenit o luptă. Mă sufoc stând. Mă sufoc mergând. Dar voi continua. Voi cânta din nou, dacă îmi revin, ca să se vadă că se poate”.

În fața acestei lupte aproape supraomenești, România a răspuns. Preotul Alexandru Lungu, polițistul Daniel Ceclan, Asociația „Aripi pe Pământ”, iar apoi mii, sute de mii de oameni au deschis inimile și portofelele. În doar câteva zile, s-au strâns aproape două milioane de dolari – o minune pe care doar iubirea și milostenia o pot naște.

Unde se întâlnesc Sfântul Iosif și Andreea? În suferință, în nădejde, în dragoste pentru viață, dar mai ales în puterea de a trezi iubirea din oameni. Căci sfinții ne învață nu doar să ne rugăm, ci și să devenim răspuns la rugăciunea cuiva. Iar România, în aceste zile, a devenit un astfel de răspuns. În chip nevăzut, duhul Sfântului Iosif – ocrotitor al celor încercați și al bolnavilor – pare să își reverse din nou harul peste oameni, făcându-i să fie mai buni, mai generoși, mai atenți la cei în suferință. În fața suferinței Andreei, toată această mișcare națională este un act de credință, chiar și pentru cei care nu o numesc așa. Este dovada că în adâncul poporului român există o inimă mare, caldă, gata să se aprindă pentru aproapele aflat în necaz.

Pentru că, dacă așezăm lângă suferință nădejdea, lângă boală credința, iar lângă frică iubirea, atunci niciun efort nu este prea mare.

Și parcă, în fața acestei suferințe, bătrânul mitropolit, crescut printre paturile Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași, se apropie din nou de un pat de suferință. Iar dacă i-ar putea vorbi astăzi Andreei, i-ar spune așa:

„Copilă dragă, știu cât de greu ți-e să respiri… am văzut de atâtea ori cum se agață sufletul de viață atunci când trupul nu-l mai ascultă. Nu te teme de liniștea în care ești silită să stai acum! Spui că nu mai poți cânta? Te înșeli, fiica mea. Astăzi, cânți mai tare ca oricând. Vocea nu-ți mai iese din piept, ci din inimile a sute de mii de oameni care s-au trezit la iubire prin tine! În lupta ta pentru aer, o țară întreagă a învățat să respire împreună. Vei trăi și vei cânta din nou. Nu pentru lume, ci ca să arăți că în templul vieții nimic nu este întâmplător: nici boala, nici așteptarea și nici dragostea care te înconjoară acum. Luptă!”.

Luptă, Andreea! Respiră în locul nostru, al celor care uităm să mulțumim pentru aerul gratuit. Sfântul Iosif și Sfânta Parascheva îți sunt alături, iar noi, o țară întreagă, îți împrumutăm plămânii noștri până când vocea ta va răsuna din nou ca să le cânți și lor, și nouă.

Iar când vei cânta din nou, vom ști că nu doar tu ai fost salvată și vindecată, ci și ceva din noi.

***

Conturi Banca Transilvania

Titular: Anita Andreea-Daniela

Cont LEI: RO35BTRLRONCRT0CZ2023401

Cont EUR:

RO79BTRLEURCRT0CZ2023401

Cont GBP:

RO50BTRLGBPCRT0CZ2023401

Cont USD:

RO91BTRLUSDCRT0CZ2023401

BT PAY: 0750717893