Anastasie s-a îmbolnăvit foarte tare. La 45 de ani suferă de un cancer care i-a schimbat total viața. Medicii spun că nu există vindecare, dar că la insistențele pacientului pot încerca o operație, o extirpare a tumorii, asta așa, ca să nu se spună că nu au încercat tot ce puteau încerca. Anastasie este grec, trăiește în Germania și nu are pe nimeni afară de o soră mai mică cu vreo opt ani, care lucrează și ea în aceeași localitate, în Dresden.

— Stavrula, vineri dimineață o să intru în operație, pe la ora 11.00. Am semnat că-mi asum această intervenție. Medicii spun că este foarte posibil să mor în timpul operației. Le-am spus că aș vrea să fii și tu acolo, Stavrula, să fii lângă mine. Dacă va fi să mor, să mă țină cineva apropiat de mână. Să fii lângă mine.
Stavrula, sora lui, a început să plângă și după ce s-a liniștit i-a promis că va fi acolo, va fi lângă el în sala de operație. Era și ea asistentă medicală și știa cât de important este să ai pe cineva drag în spital atunci când îți este cel mai greu.
Marți, miercuri, joi, vineri... Stavrula s-a luat cu pacienții de la spitalul unde lucra; ba o injecție, ba o fișă medicală, ba de vorbă cu bolnavii prin saloane... A uitat de fratele ei. A tresărit, s-a uitat la ceas speriată, era deja 11.00. A căzut în genunchi în mijlocul holului secției, în văzul tuturor celor care treceau pe acolo. Fratele ei va muri astăzi, iar ea nu s-a dus să fie cu el, să-i împlinească o ultimă dorință, aceea de a-i fi aproape și a-l ține de mână în timpul marii treceri. 
— Maica Domnului, iartă-mă! Maica Domnului, fii tu acolo în locul meu! Maica Domnului, ține-l tu de mână în locul meu…

Plângea disperată, în genunchi, în timp ce oamenii se adunau în jurul ei ca s-o ajute. Neștiind ce se întâmplă cu ea și văzând-o plângând atât de hotărât, colegii au lăsat-o până la urmă în pace, să se liniștească. După-amiază, la final de program, a aflat prin telefon că fratele ei trăiește. Spre seară s-a dus să-l vadă. Doctorii erau mirați și au spus că s-a întâmplat o minune.

— Operația a decurs foarte bine și, după extirparea tumorii, locul a rămas foarte curat. Sunt șanse mari să scape, să fie totul bine, doamnă. Fratele dumneavoastră a avut acea șansă dintr-o mie.

— Stavrula! Ai venit?! o întreabă Anastasie când a văzut-o. Ce mă bucur! Dar ai uitat de operație!? Nu te-am văzut.

— Am uitat, Anastasie, am uitat, iartă-mă!

— Nu-i nimic. Dar unde este doamna aceea frumoasă care a venit și m-a ținut de mână de la începutul operației și până la sfârșit?