Fiindcă m-aţi primit şi m-aţi aşteptat ca fiu al filoso­fului Noica, aş vrea să vă spun, în încheiere, că înţeleg cuvântul filosofie etimologic, adică iubirea înţelepciunii. Or, înţelepciunea lui Dumnezeu este Hristos. Şi aşa au spus şi Sfinţii Părinţi, că trăirea creştinească adevărată este iubirea lui Hristos. Toate pleacă de la iubire şi se întorc la iubire. În afară de iubire nu este nimic altceva, întrucât este scris că Dumnezeu însuşi este iubire.

Trăirea creştinească şi toate virtuţile pe care ni le predică Biserica prin cuvintele şi experienţa sa, trebu­ie întotdeauna verificate cu cele două porunci ale lui Hristos care se reduc la cuvântul iubire: dragostea de Dumnezeu şi de om. Numai în perspectiva acestor două porunci am înţelege, în lumina lor adevărată, toate cele ce vrea să ni le dea Biserica.

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 128)