Tot trupul omenesc este o casă minată
Nimeni să nu-și pună nădejdea în această viață trecătoare, care trece tot atât de repede ca un nor purtat de vânt dintr-o parte într-alta.
După ce o mare mulțime de oameni s-au adunat în jurul Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul a grăit aceste cuvinte: „La ce îi folosește omului dacă dobândește întreaga lume și își pierde propriul său suflet?”. În plus, El a mai grăit aceste cuvinte: „Ce poate oferi omul în schimb pentru sufletul său?”.
Aceasta înseamnă că sufletul unui om are mai mare valoare decât întreaga lume văzută. Iar dacă un om își pierde sufletul, cu ce îl poate plăti el, cu ce îl poate răscumpăra? Cu nimic pe lume. Nici măcar dacă ar oferi întreaga lume nu își poate răscumpăra sufletul.
Fericit este cel ce cunoaște acestea și care își păzește sufletul ca pe cea mai de preț comoară. Fericit cel care veghează asupra sufletului său zi de zi și nu-i îngăduie să fie vătămat în niciun chip. Căci cel ce-și mântuiește sufletul său, va mântui totul, iar cel ce își pierde sufletul său, va pierde totul.
Într-un orășel trăia odată un om foarte bogat, ce-și ducea traiul într-o căsuță minată. Nu voia să-și rânduiască acea casa, ci își strângea avere după avere și o păzea.
Acum, într-o noapte, casa i-a luat foc și a ars până la temelie. Omul, însă, a sărit din pat neîmbrăcat, și-a căutat averea strânsă și a ieșit din casă.
Toată casa s-a prefăcut în cenușă, dar lui nu i-a părut câtuși de puțin rău din această pricină. Însă, cu averea sa, el s-a mutat într-un oraș mare, unde și-a înălțat un palat frumos și a continuat să trăiască vesel și lipsit de griji.
Ce simbolizează această istorisire? Orășelul reprezintă lumea aceasta, în care oamenii trăiesc ca niște oaspeți, pentru puțin timp. Căsuța ruinată reprezintă trupul omului, casa duhului omului. Bogatul reprezintă un creștin cu bun simț, care a ascultat, a înțeles și a pus la inimă cuvintele lui Hristos: „La ce îi folosește omului dacă dobândește întreaga lume, dar își pierde sufletul său?”.
Marea avere a bogatului este, de fapt, sufletul bogat al unui creștin cu bun simț, care s-a nevoit întreaga viață să viețuiască după legea lui Hristos și a adunat în sufletul său toate faptele bune care strălucesc mai tare decât aurul, argintul ori pietrele prețioase. Acel aur și argint duhovnicesc, acea mare bogăție duhovnicească este aceasta: credința și nădejdea în Dumnezeu, dragostea față de Dumnezeu, rugăciunea, milostenia, bunătatea, pacea, dragostea frățească, smerenia și curăția.
Ce reprezintă mistuirea în foc a casei? Ea reprezintă moartea trupească. Focul neașteptat din noapte reprezintă moartea trupească neașteptată, al cărei ceas nu-l cunoaște niciun muritor. Trezirea din somn a omului bogat în clipa izbucnirii focului și mutarea sa în orașul cel mare reprezintă eliberarea sufletului de trup în ceasul morții și mutarea în lumea cealaltă.
Orașul cel mare reprezintă veșnica împărăție a lui Hristos, în care doar îngerii și drepții viețuiesc. Palatul cel frumos din marele oraș reprezintă locuința fiecărui suflet drept din lumea aceea, în veșnica împărăție.
Această istorisire este limpede și morala este frumoasă. Cel ce are urechi de auzit să audă. Nimeni să nu-și pună nădejdea în această viață trecătoare, care trece tot atât de repede ca un nor purtat de vânt dintr-o parte într-alta. Nimeni să nu se mândrească cu trupul său, căci tot trupul omenesc este o casă minată, pe care moartea o transformă curând în cenușă. (Sfântul Nicolae Velimirovici)
(Sfîntul Nicolae Velimirovici, Sfântul Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, pp. 70-72)
Biserica funcționează ca un trup, la fel ca și familia
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro