1. Preoţia Legii Harului este de origine dumnezeiască, fiindcă este întemeiată de Mântuitorul şi se trage din însăşi preoţia sfântă a Sa;

2. Deosebirea preoţiei Legii Vechi de preoţia Legii Harului este înfăţişată de Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Evrei (Evrei 4, 14; 10, 22);

3. Preoţia Mântuitorului, care constituie originea, izvorul şi temelia preoţiei creştine, este mai întâi dumnezeiască şi apoi omenească, întrucât Hristos, Arhiereul Suprem sau Marele nostru Preot, este nu numai Om, ci şi Dumnezeu;

4. Preoţia Legii Harului, după mărturia dumnezeiescului Ioan Gură de Aur, nu mai stă pe scaun de prooroci sau de patriarhi, aşa cum stătea preoţia Legii Vechi, ci pe scaunul lui Hristos Dumnezeu, întemeietorul ei (împărţirea de grâu). De aceea, cine defaimă pe preoţii Legii Harului, Îl defaimă pe Hristos Dumnezeu;

5. Preoţia Legii Harului este întru totul sfântă şi fără prihană, după cum a fost şi este întemeietorul ei, Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care n-a avut nevoie, ca alţi arhierei, să aducă jertfă pentru Sine, deoarece El nu a avut păcat, deşi a fost om întru toate asemenea nouă (Evrei 7, 26);

6. Preoţia Legii Harului nu este numai dumnezeiască şi întru totul sfântă şi fără prihană, ci este şi netrecătoare şi veşnică, fiindcă Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Arhiereul nostru în veac, după rânduiala lui Melchisedec (Evrei 6, 20; 7, 21; Psalmul 109, 4);

7. Preoţia Legii Harului este mai presus de preoţia lui Aaron şi a celorlalţi arhierei (Evrei 7, 11; 8, 1-2, 6).

(Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 214)