Afecţiunea se caracterizează prin dilatări varicoase şi îngroşări dureroase la nivelul canalului anal şi a rectului inferior, formate prin inflamarea venelor hemoroidale ano-rectale, uneori sângeroase. După unele statistici, boala afectează circa 50-70% din populaţia urbană matură. Alte statistici arată că 50% din populaţia cu vârste de peste 50 de ani suferă de hemoroizi, în diferite grade.

Tratamentele fitoterapeutice se fac cu ceaiuri, tincturi şi unguente antihemoroidale, folosind plante bogate în taninuri şi derivaţi antrachinonici care au proprietăţi astringente, laxative, antiinflamatoare, antiseptice, cicatrizante, antihemoragice, hemostatice şi sedative.

În tratamentul intern sunt eficiente plantele care normalizează defecaţia, opresc hemoragiile şi calmează durerile la nivelul mucoasei ano-rectale:

- decocturi din rădăcini (de cicoare, cerenţel, pir, păpădie, tătăneasă), scoarţă (de stejar şi salcie), frunze (de viţă-de-vie), muguri (de plop negru), fructe (de fenicul şi anason);

- infuzii cu flori (de muşeţel, coada-şoricelului, arnică, gălbenele, nalbă mare), frunze (de afin, anghinare, frasin, salvie, urzică vie), herba (de pedicuţă,  coada-calului, sunătoare, limba-mielului, troscot), seminţe (de mărar);

- tinctură din cojile brune ale seminţelor de castan sălbatic (câte 10 picături/zi puse în ceai de coada-şoricelului într-o cură de 20 de zile), eficace prin  conţinutul ridicat în esculozid (flavonoid) şi un heterozid cumarinic, cu efecte imediate antiinflamatoare şi vasoconstrictoare, mărind rezistenţa capilarelor şi reducând permeabilitatea acestor vase;

- cură cu ulei de ienupăr, folosind 4-18 picături, cu creştere şi descreştere de la o zi la alta.

În tratamentele externe se aplică:

- comprese, spălături sau băi de şezut cu infuzii şi decocturi de muşeţel, coada-şoricelului, gălbenele, nalbă mare, nuc, salvie, patlagină, urzică, muguri de plop negru, castan sălbatic, scoarţă de stejar, care exercită efecte decongestive, antiinflamatoare şi cicatrizante;

- badijonări locale cu tinctură de arnică sau traista-ciobanului şi uleiuri de ricin, cătină şi castane;

- unguente cu beladonă, gălbenele, lumânărică, arnică, aloe, muguri de plop negru şi propolis (20% în vaselină).

Reţetele autorului :

- intern - ceai: stejar (scoarţă), păpădie şi tătăneasă (rădăcini), muşeţel şi coada-şoricelului (flori), salvie şi viţă- de-vie (frunze), coada-calului, sunătoare şi urzică vie (herba).

- extern - băi:  castan sălbatic, coada-calului, gălbenele, muşeţel, nuc, pelin, stejar (scoarţă), tătăneasă (rădicini).

- extern - unguent: arnică, castan sălbatic, gălbenele, frasin, muşeţel, plop (muguri), stejar (scoarţă), sunătoare, tătăneasă (rădăcini), urzică vie.

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.