- Gheronda, observ că nu înaintez duhovniceşte, lucru care mă mâhneşte.

- Odată cineva a sădit o viţă de vie şi, deşi aceasta nu prinsese rădăcini, avea pretenţia ca ea să scoată struguri, să facă vin din belşug, ca să bea, să se desfăteze şi să se îmbete. Tot astfel faci şi tu. Ai sădit un lăstar şi vrei îndată să bei vin. Aşa ceva nu e cu putinţă. Nu sădeşti astăzi viţă de vie ca să bei vin mâine. Într-un an de zile poate ai să mănânci câţiva ciorchini. Peste doi ani vei mânca un coş de struguri, iar peste cinci ani vei bea şi vin. Să te nevoieşti, aşadar, şi să ai răbdare, dacă vrei să te desfătezi de roade duhovniceşti.

- Gheronda, nu sunt obişnuită să aştept şi de aceea îmi pierd uşor răbdarea.

- Ai nevoie de răbdare şi de înţelepciune. Vezi cum, de multe ori, omul aşteaptă o oră-două ca să se gătească mâncarea, dar nu poate aştepta două minute ca să se răcească, şi fără să se gândeasccă, o mănâncă şi se frige. Când mă voi întoarce în Sfântul Munte am să-ţi trimit o icoană a Sfintei Ipomoni (Răbdare)...

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Ed. Evanghelismos, 2007, pp. 295-296)