Precum socotesc, fraţilor, trei sunt dormitările care supără pe om noaptea. Prima se întâmplă a fi adusă din lucrarea vicleanului, când începe cântarea; dar nu poate nimic fară de trândăvia fratelui. Însă mai cumplit îl va supăra dacă este îngreuiat stomacul cu mâncări şi cu băuturi. Cea de-a doua se aduce pe la mijlocul slujbei dintru a sa lenevire, când nu voieşte să stea până la sfârşitul pravilei, ci la mijlocul pravilei va dori să lase pe cei ce cântă şi să se ducă la aşternutul său. Iar a treia se întâmplă a se aduce după fire, adică după împlinirea pravilei adunării obişnuite. Pentru aceasta se cuvine a fi îndelung-răbdător spre cei mai neputincioşi, ca să nu se facă sfatul vrăjmaşului.

Tu dar, frate, nu te lenevi de a te trezi întru toate. Au nu ai auzit că de multe ori fiind chemat Samuil proorocul, niciodată nu s-a lenevit a se scula, deşi era copilaş? (I Regi 3, 4-7). Deci, când stai în mijlocul fraţilor, ori deosebi, la slavoslovia Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi te va supăra pe tine prima dormitare, cunoscând, împotriveşte-te ei, ca nu cumva, lenevindu-te, să te întoarcă pe tine deşert la aşternutul tău, ci rabdă vitejeşte, măcar de te-ar şi trânti o dată şi de două ori, să nu te mişti din locul tău şi vei afla mare folos. Căci se aseamănă patima somnului celui fară de saţiu îndrăcirii pântecelui. Şi dacă se va obişnui cineva a mânca mult, mult îi cere şi firea, iar dacă se va obişnui la înfrânare, nu cere a mânca mult.

 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 123)