Desigur, și în trufie există felurite trepte și nuanțe. Unul este trufaș într-o măsură mai mică, altul este pârjolit de mărire de sine. Unul simte că trufia este o patimă, dar fiind neputincios sau lipsit de voința de a lupta cu ea, o ascunde cu dibăcie, pe când un altul este trufaș cu nerușinare.

Aici joacă un rol însemnat și măsura de dezvoltare a minții, educația și cultura generală a celui stăpânit de această patimă. Cel neînvățat va fi un prost trufaș. Intelectualul este un trufaș rafinat, dacă putem spune așa. Cel neînvățat se va certa în chipul cel mai grosolan, dacă este contrazis sau dat în vileag cu ceva. Cel cu educație va căuta să te cucerească prin anumite calități ale lui, în așa fel încât să te câștige ca slujitor al iubirii lui de mărire. Dar și intelectualul, sub înrâurirea mândriei care mocnește în el, se poate folosi de mijloacele grosolane ale celui needucat.

Și la unul, și la celălalt, patima rămâne, în esența ei, una și aceeași. Ea este asemenea șarpelui – dacă o calci, te mușcă.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Editura Predania, București, 2010, p. 182)