„Cel care crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit” (Ioan 7, 38-39).

Cel care crede în Fiul lui Dumnezeu va primi Duhul lui Dumnezeu, care va veni să se sălășluiască în el, și râul duhovnicesc, de viață dătător va curge din trupul lui.

Dar de ce din pântecele (trupul) lui? Pentru că trupul este sălașul Duhului Sfânt, în sfinți, după cum spune Apostolul: „Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi?” (I Corinteni 6, 19). Astfel, Apostolul Pavel vorbește credincioșilor, peste care Duhul Sfânt Se pogorâse deja prin credința în Fiul lui Dumnezeu.

Prin „trup” în sens mai restrâns, se înțelege inima omului, ca centru al vieții, atât trupești cât și duhovnicești. „Fiul meu”, spune înțeleptul împărat, „păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea țâșnește viața” (Pilde 4, 23). Iar prorocul David s-a rugat lui Dumnezeu: „Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele” (Psalmul 50, 11). Și iarăși spune Apostolul Pavel: „A trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile voastre” (Galateni 4, 6).

Și astfel din inimă, ca din cel mai mare altar al Duhului Sfânt, curge curent de viață dătător prin omul, în tot întregul lui, atât trupește cât și duhovnicește. Urmează de aici faptul că trupul credinciosului se va face o armă pentru duhul omului, și duhul omului o armă pentru Duhul Sfânt.

Omul întreg va fi curățit, luminat, întărit și va fi făcut fără de moarte prin acești curenți ai Duhului, așa încât toate gândurile sale, întreaga iubire și lucrare se vor îndrepta către viața veșnică. Curentul vieții sale va curge în veșnicie, și acela al veșniciei în viața sa.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana, București, 2006, pp. 318-319)