Cât de preţioasă e vremea acestei vieţi! Fiecare minut are o mare valoare, deoarece pe parcursul unui minut noi ne putem gândi la atât de multe lucruri, fie bune, fie rele. Un gând dumnezeiesc ne înalţă la cer, iar unul diabolic ne coboară la iad. Aşadar, vezi cât de preţios este fiecare minut din această viaţă. Din păcate, totuşi, noi nu ne gândim la aceasta, şi ore, zile şi ani întregi se scurg fără folos – dar oare, numai fără folos? Câtă pagubă am suferit cu toţii – şi eu cel dintâi – fără să ne dăm seama de acest lucru!

Dar într-o bună zi, când sufletul nostru este gata să plece din trup, vom înţelege acest lucru. Dar, vai, va fi prea târziu; nu mai e timp de îndreptare atunci. Trebuie să înţelegem aceasta acum, când noi încă putem pune un început bun, deoarece într-o bună zi se va îmbogăţi duhovniceşte. Niciodată nu-i prea târziu, deoarece Domnul ne aşteaptă pe fiecare dintre noi să ne trezim, aşa încât să ne poată da de lucru. El ne aşteaptă până în ceasul al unsprezecelea (Mt. 20, 6). El încearcă prin orice mijloace să ne trezească. Mă rog ca noi toţi să ne trezim, să ne luminăm lămpile şi cu un ochi atent să-L aşteptăm pe Domnul ca să vină, aşa încât să putem intra în splendida cămară de nuntă a fericirii celei veşnice, sărbătoarea îngerilor celor luminoşi, să slavoslovim împreună cu ei stihurile învierii, care ne vor înălţa din slavă în slavă pe treptele dumnezeieşti! Atunci – oh, atunci! – noi vom înţelege pe deplin ce mare lucrare este aceea de a ne sili în orice şi că superiorii noştri au procedat bine zorindu-ne şi necăjindu-ne, căci atunci vom spune: „Ține minte ceea ce vezi acum!” Atunci mulţumirile noastre către Domnul nu vor mai avea limite. Abia atunci vom înălţa sincere mulţumiri către Dumnezeu!

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 65)