La doar câteva sute de metri de centrul comunei Girov, pe vechea moşie a Conţeştilor, se află o bisericuţă de lemn încadrată în lista monumentelor istorice din judeţul Neamţ şi care poartă hramurile „Sf. Nicolae“ şi „Sf. Pantelimon“. Un lăcaş despre care cele mai multe lucruri s-au transmis de la o generaţie la alta, fără să fi fost consemnate în scris. Din acest motiv, nici anul ctitoririi sale nu se cunoaşte cu exactitate. Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu a judeţului Neamţ consemnează anul 1828, însă detaliile de arhitectură şi vechimea icoanelor plasează bisericuţa mult mai departe în istorie. „Acest an este inscripţionat pe una dintre pietrele funerare descoperite în timp ce se săpau morminte, în cimitirul din jur“, îmi spune pr. Ştefan Zaharia. E primul paroh din istoria acestei biserici. A fost numit în 2002 şi de atunci se zbate pentru a o menţine, pe cât se poate, în picioare, căci lăcaşul se prezintă într-o stare accentuată de degradare. S-a lovit în mod repetat de birocraţie, de legislaţia uneori absurdă şi de lipsa de implicare a autorităţilor responsabile în acest domeniu.

A întocmit proiecte, a făcut şi înaintat teancuri de hârtii, a bătut la orice uşă, dar de fiecare dată i s-a răspuns tipic româneşte: „Nu se poate“. Cu toate astea, nu se dă bătut, sperând că, într-o bună zi, va reuşi să redea înfăţişarea de odinioară bisericii în care slujeşte, să-i întărească veşmântul de lemn, pentru a rămâne o mărturie de preţ a trecutului acestor locuri. „Sunt dezamăgit şi frustrat, dar o să lupt în continuare. Numai că ţi se face lehamite când vezi că nimic nu se poate schimba. Aş vrea să pot face mai mult, mă zbat pentru asta, dar peste tot te împiedici de birocraţie“, spune părintele cu necaz.

Catapeteasma necesită intervenţii de urgenţă

Prioritatea zero a bisericuţei este catapeteasma. Aceasta necesită o restaurare imediată. De-a lungul timpului asupra registrelor pictate s-a intervenit neautorizat, alterând compoziţia. „Catapeteasma este cea originală, deşi s-a intervenit grosolan asupra unor detalii. Sper să mai reziste vreun an-doi, să o pot restaura. Pentru asta fac acum un master în Artă Sacră, la Facultatea de Teologie din Iaşi, căci cu autorităţile în domeniu m-am lămurit de atâţia ani că nu pot rezolva nimic“, spune pr. Zaharia.  După cum apreciază unii specialişti, catapeteasma este pictată în stil neobizantin, dar prezintă două stiluri diferite, muntenesc şi ardelenesc.

Inventarul iconografic al bisericii este şi punctul ei forte. Cele mai valoroase ca forţă de expresie, dar şi din punctul de vedere al tehnicii picturale sunt icoanele Sfântul Nicolae şi Maica Domnului cu Pruncul Iisus. De asemenea, în biserică există câteva icoane datate în secolul al XIX-lea. „Mai avem două icoane foarte importante pentru noi, ca parohie, de care oamenii sunt foarte legaţi. Este vorba de Sfânta Ana cu Maica Domnului în braţe, cunoscută ca aducătoare de ploaie. Eu am scos-o de două ori din biserică şi de fiecare dată a plouat. Apoi mai este icoana Sfinţilor Apostoli despre care se spune că ar fi stat 100 de ani ascunsă în albia Cracăului, iar apa nu a deteriorat nici lemnul, nici pictura“, povesteşte parohul de la Conţeşti.

Structura de rezistenţă şubrezită

Din păcate, nu doar catapeteasma se află într-o grea suferinţă. Întreaga construcţie este degradată, iar lemnul este atacat de cari. Tocmai de aceea, în prezent sunt foarte necesare şi lucrări de consolidare a structurii de rezistenţă. Totul însă trebuie supus rigorii legislaţiei monumentelor, lucru deloc uşor şi plin de piedici birocratice. „Am făcut deja un studiu de fezabilitate, pe care l-am prezentat, împreună cu primarul localităţii, la Consiliul Judeţean, însă de un an n-am primit nici un răspuns. În plus, parohia nu are acte de proprietate, pentru că în decursul istoriei sale a fost filie a bisericii din Girov“, explică părintele Ştefan.

În 2002, când a fost numit paroh la Conţeşti, biserica se afla în aceeaşi stare. A făcut ce s-a putut, susţinut doar de puterile financiare ale parohiei. „Când am venit eu, pe exterior era la fel. Am revopsit-o cu aceeaşi culoare, am dat un strat de păcură pe acoperiş şi am refăcut faţada zidului care înconjoară biserica, ce se afla într-o stare de ruină. Am refăcut instalaţia electrică, am asigurat-o cu sistem de alarmă şi senzori de fum, căci s-au spart multe biserici în protopopiatul nostru. Tot timpul trebuie făcut câte ceva“, spune preotul de la Conţeşti.

Astăzi, mai urgente decât orice altceva sunt lucrările de restaurare a icoanelor şi catapetesmei. Perseverent şi curajos, părintele Zaharia nu se pierde cu firea. Speră ca cei de la Culte să elibereze avizul de restaurare al catapetesmei, pentru că altfel totul se va degrada ireversibil.

Stilul arhitectural

Biserica de lemn de la Conţeşti nu se bucură de prea multe însemnări referitoare la modul în care a fost construită, la stilul arhitectural sau la materialele de construcţie utilizate. Puţinele informaţii ce se cunosc astăzi au fost scoase la lumină cu mari eforturi, de către preotul paroh, care a cercetat documentele de arhivă din Biblioteca Judeţeană Neamţ, scociorând după date despre trecutul acestui lăcaş.

Lăcaşul, ridicat, probabil, în secolul XVIII, este construit din bârne de lemn, căptuşite, la exterior, cu scândură. Ulterior, scândura a fost scoasă şi înlocuită cu şipci bătute. Din ce s-a transmis din bătrâni, se ştie bisericuţa a fost acoperită cu stuf şi paie, iar prin 1884 era acoperită cu şindrilă, aşa cum este şi astăzi.

La început lăcaşul era format doar din altar, naos şi pronaos, pridvorul şi tinda fiind adăugate în anul 1895. Tot în acel an se spune că ar fi fost înălţată şi duşumeaua din interiorul bisericii, „cu 30-40 de cm, ştiut fiind faptul că se coborau 2-3 trepte spre intrarea în pronaos“.

De dimensiuni foarte mici, bisericuţa este înconjurată de un zid de piatră, refăcut în 1838 şi în ultimul deceniu.

De-a lungul existenţei sale, lăcaşul a suferit reparaţii în mai multe rânduri. Astfel, în 1939 a fost tencuită, catapeteasma a fost spălată şi lăcuită pictura, iar duşumeaua a fost refăcută. Apoi, în 1987 pereţii bisericii au fost căptuşiţi cu scândură şi vopsiţi, înlocuindu-se şi şindrila.

La intrarea în incinta bisericii se află expuse câteva pietre funerare vechi, datate la mijlocul secolului XIX, pe care pot fi descifrate inscripţii în limba slavonă.

Satul „conţilor“ ardeleni

Pentru a vizita biserica de lemn „Sf. Nicolae“ de la Conţeşti trebuie să ajungeţi în comuna Girov, judeţul Neamţ. Din centrul comunei, viraţi la stânga, pe drumul ce desparte Girovul de localitatea Verşeşti. La numai câteva sute de metri veţi descoperi bisericuţa de lemn, înconjurată de atât de frumosul zid de piatră.

Numele satului Conţeşti are cel puţin două explicaţii. „Denumirea de Conţeşti o mai poartă acum doar biserica. Vechiul sat Conţeşti a fost asimilat satului Girov. Denumirea fie vine de la românii ardeleni strămutaţi aici după răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, fie de la boierii Cantacuzino care au avut aici moşie“, spune parohul.

Satul Conţeşti este atestat documentar în 1553. Iniţial a purtat denumirea de Nicoreşti. După venirea boierilor Cantacuzino, satul s-a extins, căpătând, se spune, numele „conţilor“.

O a doua variantă spune că în anul 1784 s-au stabilit aici refugiaţi transilvăneni prigoniţi de habsburgi. Din bătrâni a rămas legenda că denumirea de „Conţeşti“ ar fi fost căpătată de satul de pe Cracău chiar de la aceşti refugiaţi, veniţi din zona Feleacului şi a Năsăudului, numiţi „conţi“ după numele dat boierilor ardeleni.

O biserică a copiilor

Străbătând veacurile sub protecţia Sfântului Nicolae, bisericuţa de la Conţeşti pare a fi predestinată să strângă în juru-i copii şi tineri. Şi cred că deloc întâmplător parohul de aici e atât de implicat în tot ceea ce înseamnă proiecte destinate acestora. Un model, dacă vreţi, că, având posibilităţi materiale aproape neînsemnate, se poate să mişti lucrurile, să canalizezi energia şi talentul copiilor către ceva constructiv. Iar părintele Ştefan Zaharia este în acest sătuc, îmbătrânit şi sărăcit, catalizatorul care adună în jurul bisericii pe cei ce vor construi viitorul acestei comunităţi.

Copii şi activităţile cu ei constituie, cu siguranţă, cel mai de preţ rezervor din care-şi trage puterea de a răzbi. Of-ul lui rămâne, însă, bisericuţa de lemn, cu suferinţele ei. „Iarna e cumplit. E foarte frig. Vin trei oameni la biserică. Anul trecut, de Bobotează, afară erau -34 de grade, iar în biserică undeva la -30“. Dar biserica asta e sufletul meu. M-am născut preot odată cu parohia Conţeşti“, spune părintele Ştefan.

La cum l-am cunoscut, sunt sigură că în scurt timp proiectele sale - consolidare şi conservare bisericii de lemn, restaurarea catapetesmei şi a icoanelor - vor fi nu doar vise pentru viitor, ci foarte palpabile lucrări ale prezentului.