În anul 1769, s-a vindecat un oarecare soldat neamț paralizat care, apropiindu-se cu credință și lacrimi multe, a căzut la picioarele Sfântului. Guvernatorul insulei, Andrea Doni, a auzit zvonul mulțimilor și bătăile de clopot care vesteau minunea întâmplată. Și adunând doctorii de la spitalele din oraș, i-a întrebat despre soldatul acela, dacă era adevărat. Aflând că așa se întâmplase, au pornit pe dată cu toții către biserica Sfântului și, ajungând acolo, au adus mulțumire și cântări.

(Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, Făcătorul de minuni. Viața * Minunile * Canon de rugăciune, Editura Doxologia, pp. 137-138)