Când pui început faptei celei îmbunătăţite, mai întâi pregăteşte-te pentru faptele ce vor veni asupra ta şi nu te îndoi de adevăr. Că are obicei vrăjmaşul, când vede pe cineva că începe o bună vieţuire, înfierbântat de credinţă — să-l întâmpine pe el cu ispite felurite şi înfricoşătoare, că doară — doară înspăimântându-se el, să se răcească din buna lui alegere şi nicidecum să nu aibă căldură, ca să se înapoieze la lucrarea cea plăcută lui Dumnezeu. Și nu doar că are potrivnicul vreo putere ca aceasta, căci atunci nimeni nu ar mai putea lucra binele, ci fiindcă i se dă lui slobozenie de la Dumnezeu, precum am aflat de la dreptul Iov. Tu aşadar cu îndrăzneală întâmpină ispitele ce se aduc asupra faptelor tale bune, şi pune apoi început lucrării acestora. Iar de nu te pregăteşti să biruieşti ispitele, atunci depărtează-te de lucrarea virtuţilor.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 43)