Când grăieşti adevărul dumnezeiesc în biserică sau în şcoală, sau în vreo casă, rosteşte-l cu convingere din inimă şi cu tărie, neşovăind şi neslăbind cu inima cât de puţin, fugind de gândurile de îndoială şi de orice gând de iubire de sine. Unde este adevărul lui Dumnezeu, acolo este tăria şi acolo slava noastră trebuie nesocotită cu desăvârşire. Nu te gândi ce şi cum să spui, ci vorbeşte fără niciun artificiu ce-ţi va pune Dumnezeu în inimă, cu desăvârşită nădejde în El. Iar pentru aceasta, să fii tu însuţi în întregime în inimă, vorbind cu „Dumnezeul inimii” (Psalmul 72, 25), iubindu-L pe El şi râvnind la slava Lui.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Îndrumări practice, către păstori, dobândite din experienţă, Editura Otcii dom, Moscova, 2006, p. 43)