Unde sunt sufletele păcătoşilor care n-au reuşit să se îndrepteze aici? În vre­un loc rânduit pentru ei de către Drep­tul Judecător. După moarte are loc jude­cata particulară, la care este hotărâtă soarta păcătoşilor; dar hotărârea defini­tivă urmează a fi luată la Înfricoşătoarea Ju­decată de obşte. Până atunci, ei doar așteaptă acea clipă cutremurătoare... Se îngrozesc şi suferă din această pricină.

Ce este purgatoriul? Purgatoriul este un punct din credinţa catolicilor. Ei cred că este locul unde sunt curăţiţi păcătoşii care nu s-au curăţit pe pământ. Curăţirea are loc prin chinuri pe măsura păcatelor. Acolo intră toţi cei în care este vreo necurăţie. În Biserica Ortodoxă nu este însă vreo asemenea învăţătură. Există credinţa potrivit căreia cei ce au murit pocăiţi şi împărtăşiţi, dar nu au reuşit să facă nevoinţe sau epitimii îndreptătoare, împli­nesc acest neajuns al lor prin rugăciunile Bisericii pentru ei şi prin milosteniile pentru ei – şi, fireşte, prin propriile ru­găciuni. Ei trăiesc în nădejde şi nu păti­mesc, nu sunt în munci. Asta seamănă oarecum cu ideea de purgatoriu, dar nu este acelaşi lucru.

Ce sunt vămile? O imagine a judecă­ţii particulare după moarte, la care toată viaţa răposatului e cercetată cu toate păcatele şi faptele ei bune. Păcatele sunt socotite şterse de faptele bune potrivni­ce lor sau de pocăinţa pe măsura lor.

Găsiţi Vieţile Sfinţilor pe luna mar­tie. Acolo, în dreptul zilei a 26-a, este descrisă trecerea prin vămi a Sfintei Teodora. Prin vămi trec toţi păcătoşii morţi ce nu s-au îndreptat în această viaţă. Doar creştinii desăvârşiţi nu sunt opriţi la vămi, ci urcă drept la ceruri, prin ţinuturi de lumină.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu, ediţia a II-a, Editura Sophia, București, 2007, pp. 109-110)