Sfântul Episcop Teofan Zăvorâtul numeşte slava deşartă cel mai vătămător şi linguşitor vrăjmaş. „Acesta îl face pe om să fie asemenea unui muncitor, care oricât ar câştiga, risipeşte imediat tot câştigul, fără să lase ceva şi pentru ziua de mâine. Acela care se slăveşte pe sine şi-a câştigat deja răsplata şi nu are ce să aştepte să-i fie dat în viitor. El este totdeauna gol, asemenea aceluia care risipeşte tot ce are. Gol se va înfăţişa şi în lumea de dincolo. Numai păcatele sale îl vor însoţi, iar faptele bune, care i-ar fi putut fi de folos pentru a birui păcatele, nu vor avea nici o valoare. Iată cât de ucigătoare este paguba pricinuită de slava deşartă.”

(Arhimamdrit Serafim Alexiev, Despre smerenie şi mândrie, Editura Sofia, pp. 38-39)