Ziua de 24 ianuarie 1859 a fost numită de români în epocă „Ziua cea mare a veacului” şi aceasta pe bună dreptate, pentru că Unirea Principatelor Române, începută la Iași în data de 5 ianuarie 1859 şi desăvârşită la Bucureşti în data de 24 ianuarie 1859, nu a fost „Unirea mică”.

Această formulare superficială şi incorectă diminuează importanţa evenimentului istoric de la 24 ianuarie 1859.

Unirea Principatelor Moldova şi Țara Românească este de fapt „Unirea de bază”, deoarece ea a constituit temelia pentru formarea statului român modern, în anul 1862, numit ROMÂNIA, temelie pentru obţinerea independenţei naţionale româneşti (9 mai 1877) în urma Războiului de Independenţă din anul 1877, temelie pentru ridicarea României la rang de Regat în anul 1881, şi mai ales temelie pentru Marea Unire din 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia, ca Unire a Transilvaniei cu România, precedată de Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918 şi Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918.

Totodată, Unirea Principatelor Române a fost bază pentru recunoașterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un argument solid pentru ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, în anul 1925.

Organizat în ultimii zece ani de Academia Română la Palatul Patriarhiei, situat pe locul unde a fost vechea clădire a Mitropoliei Țării Românești în care s-au desfășurat lucrările Adunării elective a Munteniei din 24 ianuarie 1859, acest eveniment solemn dedicat Unirii Principatelor Române confirmă în fiecare an lumina acestui loc binecuvântat, care a traversat istoria şi vitregiile vremurilor păstrându-şi identitatea şi vocația.

În acest loc, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, credinței şi culturii românilor, s-au desfășurat unele dintre cele mai importante evenimente istorice care au orientat viața poporului român şi au antrenat contribuția activă a Bisericii Ortodoxe Române la realizarea marilor deziderate ca libertatea şi unitatea națională: Proclamarea Independenței de stat a României (1877), Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor Române din anul 1859, Proclamarea Regatului României în anul 1881.

De asemenea, aici au avut loc evenimentele bisericești cele mai importante din viața Bisericii noastre: dobândirea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885) şi ridicarea acesteia la rang de Patriarhie (1925).

Se cuvine să exprimăm şi astăzi, în prezența Preşedintelui României, a reprezentanților Guvernului României, a membrilor Academiei Române, a reprezentanţilor multor instituţii bisericeşti şi civile, administrative, sociale şi culturale, omagiul şi recunoştinţa noastră memoriei Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Mitropolitului Nifon al Ţării Româneşti şi tuturor făuritorilor Unirii.

Totodată, ne rugăm Preasfintei Treimi, icoana şi izvorul unităţii şi al comuniunii, să ne ajute să cultivăm permanent unitatea naţională, convieţuirea paşnică şi cooperarea demnă cu alte popoare spre binele României.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

(*** Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit în deschiderea sesiunii solemne de comunicări științifice organizată de Academia Română și Patriarhia Română cu ocazia aniversării a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române, Palatul Patriarhiei, joi, 24 ianuarie 2019)