Postul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă perioada în care ne pregătim să ne întâlnim cu Fiul lui Dumnezeu, ca Prunc născut în ieslea din Betleemul Iudeii. Pe lângă post, rugăciune, spovedanie, lectură de suflet, pregătirea cuprinde și sfatul cu oameni care sunt preocupați de viața duhovnicească. Cu binecuvântarea părintelui Mitropolit Teofan, o astfel de întâlnire de suflet a fost organizată și la Botoșani, la Biserica Vovidenia. Credincioșii din oraș dar și elevii seminariști au avut prilejul de a fi în dialog cu părintele arhimandrit Nicodim Petre, consilierul Sectorului de Misiune, al Arhiepiscopiei Iaşilor, dar și starețul Mănăstirii Bucium.

„Unitatea dintre credincioși – izvor de putere în parohieˮ, aceasta a fost tema întâlnirii din ziua de marți, 10 decembrie 2024. Mult bine pot face puțini buni împreună, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Este un cuvânt frumos și este și adevărat, dar putem fi împreună? Se pot uni oamenii în jurul lui Hristos, pentru a lucra împreună, a-i ajuta pe cei mai necăjiți, pot oamenii să se îngăduie, să se ierte, să se acopere atunci când mai greșesc? „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!” (Luca 13, 34) Viața noastră este o continuă bătălie pentru a găsi unitatea în inima noastră și unitatea cu ceilalți. Mândria, duhul superiorității îi izolează pe oameni, iar izolarea este începutul morții. 

De ce trebuie să fim în comuniune unii cu alții, se întreabă părintele Stăniloae? „Pentru că, adevărata viață personală există numai acolo unde există comuniune, și nu se poate vorbi de plinătatea vieții fără plinătatea comuniunii. De aceea, plinătatea vieții dăinuie numai în comuniune desăvârșită între persoane desăvârșite”. [1] Omul nu se împlinește și nu poate fi fericit decât atunci când este în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu cei de aproape ai lui. Dezbinarea începe mai întâi înlăuntrul nostru și apoi, dezbinarea din noi dezbină și în jurul nostru și ne separă și pe noi de comunitate. 

„Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii mei: dacă veți avea dragoste unul față de altul” ne spune Mântuitorul. Prin aceasta devenim și misionari ai Săi, fără să ne propunem neapărat. Tocmai asta atrage atenția celorlalți, comuniunea dintre noi. Acest lucru îl caută ceilalți din afara Bisericii, asta nu găsesc în altă parte, comuniunea frățească izvorâtă dintr-o dragoste în și pentru Hristos.

Trebuie să știm că, atunci când lucrăm împotriva unității lucrăm împotriva Duhului Sfânt. Părintele Prof. George Florovski ne spune: ,,Convingerea personală sau chiar o disciplină a vieții nu fac încă dintr-un om un creștin. Existența creștină presupune și implică o încorporare, o participare la viața comunității”.[2] Suntem cu adevărat creștini și facem parte din Biserică doar atunci când suntem în comuniune cu ceilalți credincioși. Doar dacă suntem în comuniune cu frații ne cunoaștem darurile, dar și patimile noastre se dau pe față, ies în evidență și pot fi vindecate. În izolare nu reușim să ne cunoaștem și nu putem progresa.

Unitatea dintre credincioși este putere, este bucurie, este împlinire, este frumusețe. O cultivăm fiecare în locul în care trăim și în parohia în care ne-a rânduit Dumnezeu să locuim. Pentru a menține comuniunea dintre noi ne ferim de vorbirea de rău. O vorbă aruncată cu neglijență poate răni trupul Bisericii. Pentru a tămădui dezbinarea, învățăm să spunem „iartă-mă” și ne rugăm pentru toți cei ce ne sunt aproape. Nu orice comuniune este mântuitoare, ci doar cea care Îl are în mijlocul ei pe Hristos. Nu orice pace este datatoare de liniște. Nu orice iubire este de la Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel spune: „Căci precum trupul este unul și are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, deși multe, sunt un singur trup, așa este și Hristos”. Hristos este centrul și fundamentul relațiilor dintre membrii Bisericii. Numai uniți cu și în Hristos suntem uniți între noi.

Adevărata unitate este întărită și hrănită prin participarea la Tainele Bisericii, în special la Sfânta Euharistie, care este considerată cea mai profundă expresie a comuniunii cu Hristos. În Euharistie, credincioșii se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului. Puterea, bucuria și binecuvântarea primite prin Sfânta Împărtășanie se extind în relațiile de familie, dar și în cele comunitare din societate.

Mulțumim părintelui arhimandrit Nicodim Petre pentru cuvintele de suflet împărtășite cu sinceritate, cuvinte pe care fiecare dintre noi cei prezenți le-am primit și pe care nădăjduim să le folosim la vremea cuvenită spre sporirea unității ca membri ai Bisericii și viitori cetățeni ai Raiului.

Misionar protopopesc al Protopopiatului Botoșani,

Preot Țăranu Daniel-Constantin