Unui părinte care a căutat peste tot leac pentru fiul său
Dumnezeul nostru este grabnic ajutător celor ce cad cu inimă întreagă și credință deplină numai și numai la El.
Ai căutat peste tot leac pentru el, și nimic. Oriunde ai auzit de vreun vrăjitor, ai mers la el. Te-ai dus în Bosnia la hogi după talismane. Și după ce nimic nu ți-a ajutat, ai chemat, în cele din urmă, și preotul, însă nici rugăciunea preotului n-a ajutat. Fiul a bolit, a bolit, și a murit. Acum, viața ți se pare un lucru fără scop și fără noimă. Te gândești să te sinucizi. Ai făcut rost de otravă, ți-ai pus-o sub pernă și toată noaptea te gândești și te răzgândești dacă s-o bei sau nu. O să te întreb și eu ceva. De ce Îl chinui pe Dumnezeu? De ce Îl chinui pe Iisus Hristos, Cel chinuit pe cruce pentru tine? El a suferit dureri grele ca să îi mântuiască pe oameni de dumnezeii mincinoși, de mântuitorii mincinoși și de toate puterile întunecate care lucrează prin mântuitorii mincinoși.
Și totuși, tu L-ai ocolit pe El, singurul Adevărat, și ai mers să cauți ajutor mai întâi la vrăjmașii Lui, vrăjitori și descântători. Apostolul lui Hristos dă următorul sfat: Este bolnav cineva între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l pe el cu untdelemn întru numele Domnului, și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav, și îl va ridica pe el Domnul (Iacov 5, 14-15). Tu ai chemat, ce-i drept, preotul Bisericii ca să se roage pentru cel bolnav, dar când? După ce ai colindat pe la toți vrăjitorii și ghicitorii! După ce L-ai mâniat pe Cel ce singur dă viață și sănătate, ai început să-L rogi. Și cine știe cu ce inimă și cu câtă credință! Negreșit, cu inimă îndoită și cu credință puțină. Dumnezeul nostru este grabnic ajutător celor ce cad cu inimă întreagă și credință deplină numai și numai la El.
Sfântul Proroc Ilie a zis poporului, care avea inima îndoită: până când veți șchiopăta de amândouă gleznele voastre? De este Domnul Dumnezeu, mergeți după El; iar de este Baal, adică idolul satanic, dumnezeu, mergeți după el (III Regi 18, 21). Iar când s-a îmbolnăvit regele Ohozia, n-a căutat ajutor la Dumnezeul Cel viu, ci a trimis slugi în Acaron la Beelzebul ca să întrebe dacă se va înzdrăveni. Auzind de aceasta, Sfântul Ilie a mers la rege și a zis: De ce ai trimis soli să întrebe pe Beelzebul, dumnezeul Acaronului, ca și cum n-ar fi Dumnezeu în Israel să întrebi cuvântul Lui? Pentru aceea, de pe patul pe care te-ai suit nu te vei pogorî, căci cu moarte vei muri (IV Regi 1, 16).
Iată, așa L-ai chinuit și mâniat și tu pe Dumnezeu – fie ca El să te ierte. Mulțumește-I, însă, că și pe fiu ți l-a luat, și pe tine te-a păzit de sinucidere, de pierderea sufletului. Și că ți-a mai lăsat vreme de pocăință, încredințează-te de acum, cu toată inima, doar Lui. Și dragostea Lui va întări viața ta, va lumina cărările tale, iar fiului tău îi va dărui Împărăția Cerurilor. Pace ție de la Hristos Cel înviat!
(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, București, 2003, pp. 260-261)