Un oarecare frate din Tebaida ne spunea nouă, zicând: „Eu, fraţilor, am fost feciorul unui aducător de jertfe idolilor. Deci, când eram eu copil, vedeam de multe ori pe tatăl meu mergând seara şi dimineaţa în capişte, închinându-se şi tămâind idolii. Iar, odată, am mers eu după tatăl meu, în taină, neştiindu-mă el, ca să văd ce face când merge în capişte şi cum se închină. Şi, dacă am mers şi am intrat în capişte, am văzut pe satana, şezând ca un împărat pe scaun împărătesc, şi toţi ostaşii lui stând înaintea lui. Și, a venit unul din draci și i s-a închinat lui, iar el l-a întrebat, zicând: „De unde vii şi ce ai făcut?". Răspuns-a dracul şi a zis: „Iată, în cutare parte am fost şi am ridicat sfadă şi război mare şi multă vărsare de sânge am făcut între oameni şi am venit să-ţi spun". Zis-a lui satana: „în câte zile ai făcut aceasta?". Răspuns-a demonul: „în treizeci de zile”. Şi, mâniindu-se, a poruncit de l-au bătut pe el, zicând: „Numai această slujbă mi-ai făcut în atâtea zile?”

Și aceasta făcându-se, a venit alt drac, închinându-se lui. Iar el l-a întrebat şi pe acela, zicând: „De unde ai venit?". Răspuns-a acela: „Am fost pe mare şi am ridicat furtună mare asupra unei corăbii cu mulţime de oameni şi s-au înecat toţi în mare şi am venit să-ţi spun". Şi, l-a întrebat pe el zicând: „în câte zile ai făcut aceasta?". Răspuns-a el, zicând: „în douăzeci de zile". Şi a poruncit de l-au bătut şi pe acela, zicând: „De ce numai atât de puţin lucru şi atât de puţină slujbă mi-ai făcut în atâtea zile?". Şi, iată, și al treilea drac a venit și s-a închinat lui. Și l-a întrebat și pe acela de unde a venit. Și a răspuns şi acela, zicând: „Întru această cetate s-a făcut o nuntă. Şi am pornit sfadă şi război mare între nuntaşi și între mire și mireasă. Și multă vărsare de sânge am făcut şi am venit să-ţi spun". Și l-a întrebat pe dânsul, zicând: „În câte zile ai făcut aceasta?". Şi a zis: „În cinci zile". Şi a poruncit să-l bată şi pe acela, zicând: „Pentru ce în cinci zile numai atât de puţină slujbă şi lucru ai făcut?".

După aceasta a venit şi altul şi i s-a închinat lui. Şi l-a întrebat şi pe acela, zicând: „Dar tu de unde ai venit?". Răspuns-a acela, zicând: „Eu, stăpâne, sunt patruzeci de ani de când mă lupt cu un călugăr sihastru în pustie, iar întru această noapte l-am împins şi l-am aruncat în desfrânare". Iar satana, auzind aceasta, s-a sculat şi l-a sărutat pe el şi l-a pus pe scaun aproape de dânsul, zicând: „Cu adevărat bun lucru şi plăcută slujbă mi-ai făcut, vrednic eşti de cinstea mea, că ai făcut o ispravă ca aceasta".

Acestea, văzându-le cu ochii mei şi cu urechile mele auzindu-le, am cunoscut că mare este cinul călugăresc. Drept aceea şi eu, lăsând lumea, am ieşit în pustie, Dumnezeu povăţuindu-mă pe calea mântuirii".

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 233-234)