Vindecările noastre trebuie vestite pentru ca ele să fie sursă de preamărire a lucrării lui Dumnezeu. Azi lăudăm medici, profesori, pilele din diferite administrații, ne dăm mari, deseori cu relațiile noastre umane. Fiți mai cu grijă, vestiți pe Dumnezeu, Care, în repetate rânduri, v-a scos din dureroasa indiferență a celor din jur, a celor de jur-împrejur. Nu vă temeți și lăsați-vă inimile cuprinse de taina întâlnirii cu Dumnezeu. Nu-i Legiune să-L biruie. Doar cetate să-I conteste puterea din teamă de pierderea porcilor... Domnul știe când o inimă e gata să mărturisească. Și o cheamă. Și, pentru a nu vorbi doar din auzite, o vindecă, pentru ca vindecarea ei să vindece alte inimi.

(Părintele Constantin Necula, Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?..., Editura Agnos, Sibiu, 2013, p. 18)