(In. 10, 15) Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.

Hristos nu a îndurat moartea împotriva voinţei Sale în locul nostru şi pentru noi. Ci mai degrabă, noi Îl vedem pe el mergând către moarte în mod voluntar, deşi putea uşor să scape de suferinţă dacă nu voia să sufere. De aceea, în voinţa lui stăruitoare de a suferi pentru noi, trebuie să vedem calitatea mai presus de fire a iubirii Sale către noi, şi infinitatea bunătăţii Sale.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Ioan 6.1, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)