Bătălia de la Războieni într-o lumină nouă

Să ne întoarcem puțin în timp pentru a creiona peisajul acelui an 1476 în istoria Moldovei. Astfel vom ajunge și la argumentele ce susțin afirmația din articolul anterior, potrivit căreia Ştefan cel Mare și Sfânt nu a fost înfrânt la Războieni.

Contextul politic anterior bătăliei de la Războieni

Mahomed al II-lea Cuceritorul a fost copleșit de cumplita veste că armata sa fusese învinsă la Podu Înalt. El, care desființase Imperiul Bizantin, și-a propus să cucerească tot țărmul Nordic al Mării Negre și a reușit, devinind astfel suzeran al hanului tătar. În acest mod își crea cadrul necesar declanșării unei campanii de cucerire spre centrul Europei. Doar Moldova îi mai stătea în calea planului său.

În martie 1476, sultanul călătorește spre Adrianopole, concentrează trupele, apoi mărşăluieşte spre Sofia, lăsând impresia că va ataca centrul şi vestul continentului. Voievodul Ștefan nu s-a lăsat păcălit de aceste aparențe și i-a trimis numeroase solii în care îi cerea să nu atace Moldova. Cuceritorul Constantinopolului, însă, nu i-a dat atenție.

Moldova și relațiile internaționale ale vremii

Turcii sperau astfel să supună Moldova printr-o lovitură puternică și să reia războiul cu Veneția, aliată a acesteia. Pregătirea militară și politică a noii campanii părea să garanteze reușita. Basarab Laiotă, domnul Țării Românești, tocmai ce rupsese legăturile cu Moldova și intrase în obediența Porții.

În concertul relațiilor internaționale ale Moldovei din vremea aceea și de la acel moment, Polonia era un factor-cheie. Aceasta nu a răspuns însă la desele solii trimise de Ștefan cel Mare. Pentru italieni, lupta moldovenilor contra otomanilor era foarte importantă, fiindcă lua de pe umerii lor o povară grea. Senatul venețian scria ambasadorului său la Buda aceste cuvinte: „Nu e nimeni care să nu înțeleagă cât de mult poate influența Ștefan în bine sau în rău situația”. Prin ele, îl îndemna pe acesta să susțină interesele voievodului moldovean pe lângă regele Ungariei.

Cea mai mare armată pe care Europa o cunoscuse în toată istoria sa

La 13 mai 1476, sultanul pornea campania în funtea unei armate estimate de contemporani la 90.000-150.000 de oșteni. Potrivit istoricilor și cercetătorilor, era cea mai mare armată pe care Europa o cunoscuse în toată istoria sa. Aceasta se îndrepta spre Moldova, formată din tătari și oștile lui Laiotă Basarab. Era pentru prima dată când turcii reușeau o coaliție împotriva Moldovei.

În același timp, tătarii din Crimeea, conduși de Eminek, au dat năvală în Moldova din ordinul sultanului, nimicind în calea lor așezările, robind și jefuind populația. Luând la cunoștință această prioritate, Sfântul Ștefan a trimis oastea contra tătarilor, surprinzându-i pe drumul de întoarcere și mulți dintre ei pierzându-și atunci viața. Tătarii din Crimeea care mai rămăseseră vii au fost scoși din luptă pe perioada campaniei din Moldova a lui Mahomed Cuceritorul, în urma inițiativelor diplomatice ale Voievodului Ștefan și ale Veneției.

Surse:   „Istoria Românilor”, Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, Editura științifică și enciclopedică, București, 1976); „Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor”, George Marcu (coord.),Editura Meronia, Bucureşti, 2011

*** Din aceeași serie, puteți citi și:

- O lumină nouă asupra Bătăliei de la Războieni (I)

Bătălia de la Războieni într-o lumină nouă (II)

Bătălia de la Războinei – dovadă a jertfei și a dragostei de libertate (IV)

De la același autor

Ultimele din categorie