Semnificația hainelor monahale

Veșmintele monahilor mai sunt numite și schimă îngerească. De ce? Fiindcă reprezintă diferite virtuți care sunt firești locuitorilor Cerului. Îmbrăcând aceste haine, monahii și monahiile își asumă făgăduința înaintea Cerului și a pământului să semene și să cultive în inimile lor aceleași virtuți, astfel încât atunci când vor părăsi lumea aceasta și vor intra în sălașul ceresc, să se poată asemăna îngerilor.

Sfântul Teofan Zăvorâtul a vorbit și a scris monahiilor pe care le povățuia, amintindu-le simbolistica fiecărei părți din veșmintele pe care le-au primit la momentul tunderii în monahism și îndemnându-le să petreacă în dragoste și în rugăciune.

  • „Purtați pe cap culionul – simbolizând bunătatea copiilor. Fiți precum aceștia: neprihănite, ascultătoare, purtând de grijă tuturor, prietenoase și primitoare, întâmpinându-vă una pe alta cu dragoste.
  • Purtați pe umeri paramanulcrucea desăvârșitei ascultări. Fiți răbdătoare și binevoitoare. Petreceți-vă timpul în osteneli, rugăciune, post și îngenunchieri. Iertați-vă una pe alta, ajutați-vă una pe alta și îndurați totul fără cârtire.
  • Purtați centura – reprezentând dispoziția de a fi gata de orice faptă bună și, de asemenea, omorârea patimilor. Fiți curajoase, fără a vă compătimi, fără a vă îndreptăți, gata să faceți orice faptă bună, chiar dacă ar trebui să muriți pentru ea.

„Când sunteți în necaz, nu vă pierdeți curajul”

  • Purtați mantia chip al giulgiului de îngropare. Fiți moarte față de tot ceea ce este în afara voastră și în jurul vostru. Dacă cineva vă ocărăște, să nu vă simțiți umilite; dacă sunteți lăudate, să nu tresăltați de bucurie. Dacă primiți un dar, nu vă lăsați ademenite de el, iar când sunteți în necaz, nu vă pierdeți curajul. Să aveți un singur lucru în mintea și în inima voastră: mântuirea sufletului și viața plăcută lui Dumnezeu.
  • Aveți mătăniile – simbol și rânduială de rugăciune continuă. Dobândiți obiceiul unei astfel de rugăciuni, chiar când ședeți sau mergeți. Scopul lor este să țină sufletul în stare de veghe, chemându-l la rugăciunea inimii: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa. Prin rostirea numelui Domnului, nume ce poartă prezența Lui, persoana care se roagă stăruitor intră în această prezență.”

De la același autor

Ultimele din categorie