Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina – vindecătorul de cancer

Fericitul Ierarh Nectarie a fost un mare isihast şi un mare lucrător al Rugăciunii lui Iisus, care i-a adus multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Pentru viaţa sa îmbunătățită, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mănăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Aceștia se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci Dumnezeu îl învrednicise de darul facerii de minuni.

Sfântul Ierarh Nectarie (1846-1920), făcătorul-de-minuni din Eghina (Egina), a fost Mitropolit al Pentapolei (Libia), director al Seminarului Rizareios şi întemeietor al Mănăstirii Sfânta Treime, în insula Eghina. Cultul său ca sfânt al Bisericii a fost oficial recunoscut de Patriarhia Ecumenică din Constantinopol în anul 1961. Prăznuirea sa se face la data de 9 Noiembrie.

Fericitul ierarh Nectarie a fost un mare isihast şi un mare lucrător al Rugăciunii lui Iisus, care i-a adus multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Pentru viaţa sa îmbunătățită, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mănăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Aceștia se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci Dumnezeu îl învrednicise de darul facerii de minuni.

Multe sunt minunile săvârşite în timpul vieţii sale, aşa că oamenii din Eghina l-au considerat protectorul şi patronul lor spiritual, recunoscând deschis puterea sa de a face minuni, pe care o primise de la Dumnezeu. Minunile sfântului au fost multe. Cei posedaţi de demoni au fost mântuiţi, cei paralizaţi au putut din nou să îşi folosească membrele atrofiate, membrele celor ologi au fost îndreptate, cei care se aflau în pericol pe mare au fost protejaţi, şi, în cazul fiecărei nenorociri, sfântul Nectarie s-a arătat ca fiind un grabnic ajutător şi un neobosit protector. Numele lui a devenit cunoscut în fiecare colţ al lumii, astfel încât vestea minunilor lui a ajuns până la capătul lumii. Cei din Grecia, Europa şi America de Nord care l-au urmat cu credinţă, l-au găsit ca fiind mult folositor. A apărut, de asemenea, în visele multora, ajutându-i la nevoie. Multe biserici au fost puse sub ocrotirea sa. Biserica din Hania, Creta, având o parte din moaștele sfântului, a consemnat multe minuni săvârşite de Sfântul Nectarie pentru cei care i-au venerat moaștele cu ardoare.

Renumele sfântului a crescut mereu datorită minunilor pe care le săvârşea. Precum am menționat deja, darul lui de a face minuni, prin urmare, s-a manifestat încă de când era în viaţă[1].

Era o femeie care suferea de dureri îngrozitoare de cap şi care nu reuşea să găsească un leac la doctori. Ea a mers la sfânt, care a rostit o rugăciune ce a avut efect vindecător pentru dânsa. Un bărbat din Lamia, care suferea de nebunie, a mers la sfânt. După ce Sfântul Nectarie a citit rugăciuni de exorcizare deasupra capului său, el a fost mântuit şi s-a întors în patria sa natală sănătos şi slăvindu-l pe Dumnezeu. Una dintre maici suferea de o paralizie care îi afecta capul. Când sfântul ţinea Sfânta Liturghie, în momentul în care el împărtăşea, ea a văzut că strălucea de lumină divină. A ezitat să se apropie şi el a înţeles. Dar a întrebat-o: „De ce nu te apropii? Apropie-te”. Atunci ea a luat Sfânta Împărtăşanie din mâinile sfântului. El i-a atins ceafa şi numaidecât dânsa a fost eliberată de boala ei, prin intervenția minunată a sfântului.

O fetiţă de şapte ani din satul Halasmene suferea de ani de zile de o febră foarte mare care nu înceta. Părinţii au adus-o pe fată dinaintea sfântului, care a vindecat-o complet.

O altă fecioară, care era logodită, suferea de o boală neuropată, altfel spus, delir. Sfântul a simţit că ea era victima magiei şi a unei energii și influențe satanice. Ea a mers la sfânt şi s-a spovedit. După ce sfântul a citit anumite rugăciuni deasupra capului ei şi şi-a pus veşmintele arhiereşti deasupra ei, ea a fost mântuită prin darul lui Dumnezeu invocat de Sfântul Nectarie, făcătorul de minuni.

Au fost consemnate nenumărate vindecări miraculoase ale unor boli considerate incurabile. Unele dintre tămăduiri au fost înregistrate într-un codex special păstrat la mănăstire, în timp ce altele au circulat prin intermediul periodicelor şi al cărţilor. Din cauza spaţiului limitat, nu este scopul acestei lucrări acela de a oferi o relatare amplă a minunilor sfântului. Totuşi, vom continua descrierea câtorva dintre ele. Multe dintre aceste miracole s-au produs prin intermediul uleiului de la candela care veghea mormântul său (după mutarea sfântului la Domnul), sau prin așezarea icoanei sfântului lângă pacient. Și o serie de medici și oameni de ştiinţă au recunoscut și au mărturisit minunile săvârşite de Sfântul Nectarie.

După chemarea la Domnul a sfântului, o fecioară, Constantina Makris, din Kokla, Teba, în anul 1922, a căutat izbăvirea de un duh necurat care o chinuia încă de când era fetiţă. Părinţii ei au auzit de minunile şi puterea taumaturgică a sfântului, aşa că au venit cu credinţă arzândă, împreună cu fiica lor aflată în suferinţă, la Eghina pentru a cinsti mormântul sfântului ierarh. Constantina s-a închinat la mormântul sfântului şi a stat câteva zile la mănăstire. A redobândit sănătatea pe care şi-o dorea atât de mult, slăvindu-L pe Dumnezeu și pe Sfântul Nectarie, făcătorul de minuni. Apoi Constantina a luat hotărârea de a rămâne la mănăstire şi de a se afierosi cu totul lui Dumnezeu devenind maică. I s-a dat numele de Cecilia.

O altă fecioară, orfană de la o vârstă fragedă, s-a dus să locuiască cu mătuşa ei, Anna Yannikios. Dintr-o dată, în ianuarie 1925, a fost posedată de un duh necurat care o tortura într-un mod înfiorător. De fiecare dată când demonul răuvoitor auzea numele de Nectarie, îi provoca victimei sale convulsii. Rudele fecioarei nu puteau să fie martore la tirania la care ea era supusă. Era în mai, în ziua de Rusalii, când au decis să o ducă la mormântul sfântului şi să caute un leac. Când au ajuns la mănăstire, demonul i-a provocat fetei convulsii violente şi a fost necesar ca maicile să o lege cu frânghii şi să o ducă la mormânt. Numai martorii oculari au putut descrie cât de cât adecvat răutatea demonului care o domina pe biata fecioară. Atunci mormântul sfântului a început să „vibreze”! După ce a trecut ceva timp, duhul cel rău a eliberat-o pe fată. Atunci fecioara a decis să se consacre cu totul Domnului. A dorit să rămână maică la mănăstire şi i s-a dat numele Metrodora.

O altă femeie, pe nume Stella Mavrakis, mătuşa unui copil în clasa întâi a școlii primare, pe nume Hercules Mavrakis, a oferit următoarea relatare. Era anul 1952 când nepotul ei, Hercules, având atunci şase ani, a fost înscris la Şcoala Nr. 9 din Hania, Creta. În luna mai, el s-a jucat afară, în faţa casei sale. Şi-a servit cina în acea seară şi s-a dus la culcare fiind perfect sănătos. Dimineaţă, mama sa, Marina Mavrakis, a încercat să îl trezească pentru a merge la şcoală, dar l-a găsit paralizat. A chemat imediat doctorul, Constantine Hiotakis, care a diagnosticat pacientul cu tuberculoză cerebrală acută. A menționat că nu există nici o speranţă a vreunui leac sau a supravieţuirii, și că pruncul nu va mai trăi decât câteva ceasuri. Împotriva dorinţei părinţilor, doctorul a făcut o puncţie în coloana vertebrală. Examinarea fluidului a dezvăluit că diagnosticul doctorului fusese corect. Mătuşa, cerându-i doctorului să îi vorbească între patru ochi, s-a plâns de maniera dură în care le-a declarat părinţilor că nu mai există nici o nădejde. În timp ce mătuşa micuțului se îndrepta către farmacie, şi-a amintit de faima Sfântului Nectarie, care era venerat chiar şi în Creta. Atunci şi-a amintit că era o familie de localnici care aveau o icoană a făcătorului de minuni. I-a vizitat şi i-a implorat cu lacrimi să îi împrumute icoana, ca să poată face semnul crucii cu ea deasupra nepotului ei. Chiar în momentul în care mătuşa lui cerea icoana, nepotul a strigat brusc la bunica şi mama lui: „Încetaţi să mai plângeţi, şi mă voi face bine. Sfântul Nectarie mi-a spus asta”. Ambele femei l-au întrebat: „Dar când, copile, şi cum ţi-a spus el asta?” Băiatul a răspuns: „Sfântul a venit aici. Mi-a apărut în chip de bătrân cu o barbă foarte lungă. M-a mângâiat pe obraz şi mi-a spus: „Spune-le bunicii tale şi mamei tale să nu mai plângă. Eu te voi face bine. Nu îl asculta pe doctor. Mătuşa ta s-a dus chiar acum să aducă…”. Chiar atunci mătuşa a intrat în casă cu icoana şi medicamentul. Înainte ca mătuşa să urce al doilea şi al treilea rând de scări care duceau către cameră, tânărul Hercules a strigat: „Mătuşa mea Stella îl aduce pe Sfântul Nectarie!” Când mătuşa a intrat în cameră, s-a mirat cum de a ştiut băiatul aceasta şi l-a întrebat. El a exclamat: „Sfântul mi-a spus!”. Atunci ea s-a apropiat cu icoana şi a făcut cu ea semnul crucii deasupra capului lui Hercules. Apoi el i-a spus mătuşii sale ce văzuse. Icoana a fost apoi strecurată în interiorul cămăşii de noapte a băiatului, pe pieptul lui. După ce a fost binecuvântat de icoană, mâinile lui lipsite de simţire au început să se mişte încet. Le-a adus până la icoană, a prins-o şi a strâns-o în braţe. Apoi şi-a înclinat capul către dreapta şi a căzut într-un somn adânc. L-au lăsat să se odihnească în timp ce au ars tămâie în cameră şi au citit rugăciuni de invocare a ajutorului sfântului. După două ore, băiatul şi-a revenit şi a strigat: „M-am făcut bine!” S-au grăbit cu toții la căpătâiul lui şi au tras păturile de pe el. Îşi mişca toate membrele. Chiar în acel moment, doctorul, deşi nu fusese chemat, a venit în vizită. A spus că a venit să fie alături de băiat până la sfârşit. Chiar şi în timp ce se apropia de casa familiei Mavrakis, se gândea că va găsi copilul deja mort. Când a intrat în casă şi a găsit totul în linişte şi pace, a întrebat pe una din rudele băiatului: „Cum este Hercules?” Atunci l-a auzit chiar pe băiat răspunzând: „Sunt bine”. Doctorul l-a examinat şi i-a spus: „Nu te bucura de această îmbunătăţire bruscă; uneori apare chiar înaintea morţii”. Apoi a plecat, spunând că în câteva zile totul se va sfârşi. A mai venit să îl viziteze pe băiat încă de două ori într-o perioadă de opt zile. În ziua a treia, el a spus: „Băiatul poate să mănânce”. Abia în ziua a opta a recunoscut: „El nu mai are nevoie de mine”. Abia atunci a admis că numai un miracol l-a putut vindeca pe băiat. Astfel, Hercules Mavrakis s-a bucurat de redobândirea sănătății prin intermediul ajutorului minunat al Sfântului Nectarie.

Din cauza limitei de spaţiu, mai relatăm doar una dintre minunile sfântului. După zilele de Paşti, vasul cu aburi Corinthia a tras în portul Eghina. La bord se afla Ioannis Kriaris, un membru al echipajului, împreună cu soţia lui, Katherine. Aceștia locuiau în Atena. El făcea un pelerinaj la mănăstirea sfântului pentru a se închina moaștelor lui. Primise o mare binefacere din partea cuviosului Nectarie şi dorea să ofere în dar un vapor mic din aur realizat pentru a comemora un eveniment minunat. El a povestit următoarele: în martie 1956, vasul cu aburi ieşise din apele Italiei când s-a produs o ruptură în porţiunea de carenă din spatele etamboului. S-a ridicat imediat tot echipajul în picioare. Kriaris, ştiind că se aflau în pericol de a se scufunda, a invocat cu credinţă puternică intervenţia rapidă a Sfântului Nectarie pentru a salva echipajul şi carena vasului. Sfântul, recunoscut ca fiind grabnic ajutător celor credincioși și virtuoși, a apărut dinaintea căpitanului vasului şi l-a liniştit, spunând: „Nimic nu i se va întâmpla nici echipajului, nici vasului, deoarece eu vă voi ajuta”. Apoi, într-o mod minunat el a improvizat un acoperiş pentru carenă care i-a ferit de pericol. În ciuda vremii rele, ei au ajuns în primul port italian integri şi nevătămaţi. Acolo au reparat ruptura. Cu lacrimi în ochi, oamenii îl slăveau pe Sfântul Nectarie şi îi mulţumeau din inimă pentru că i-a salvat de la înec.

Multe alte minuni au fost consemnate în diferite cărţi, dezvăluind prezenţa şi asistenţa miraculoasă și taumaturgică a sfântului în fiecare parte a lumii pentru cei care l-au chemat cu smerenie şi credinţă. Sunt foarte bine documentate cazurile de izbăvire a celor posedaţi de demoni, de vindecare de sterilitate şi de salvare din situaţii periculoase. Vindecările de cancer în orice parte a corpului sunt binecunoscute. Sfântul a fost și este, de asemenea, invocat pentru a vindeca pe mulți de surzenie, bâlbâială, fracturi, paralizie, poliomielită, artrită, febră, hemoragie, pietre şi prostatită, de care el însuşi a suferit când era în viaţă. Meningita, migrenele, ulcerul, cangrena şi tuberculoza, toate „fug” din calea Sfântului Nectarie, pentru care absolut nimic nu este incurabil. Nenumărate minuni au fost consemnate în România, Australia, Canada, Anglia, Europa, Africa de Sud şi Statele Unite. Acum, ca şi atunci când era în viaţă, sfântul este neobosit în a împărți binefaceri pentru cei care se află în nevoi sau în suferinţă, întotdeauna întru slava lui Dumnezeu.

Creștinii imploră intervenţia minunată a ierarhului şi făcătorului de minuni, Sfântul Cuvios Nectarie, și pentru a ocroti pe ortodocşi de atacul ereziei, împotriva căreia, în timpul vieţii sale, a luptat și cuviosul părinte din greu pentru a-i păzi pe cei credincioşi. Prin urmare, noi cinstim pe acest iubitor de virtute, care apare şi în vremea noastră ca vindecător al tuturor tipurilor de boli, izbăvitor, salvator în orice situaţie şi grabnic ajutător pentru cei aflaţi în nevoi şi care au cerut mijlocirea lui în faţa lui Hristos.

 

[1] În continuare, vom enumera doar câteva dintre minunile Sfântului Cuvios Nectarie pe care le-am aflat consemnate succint în sinaxarul următor, tradus în limba engleză după originalul grec: The Great Synaxaristes of The Orthodox Church, 9 November, Translated from the Greek, Holy Apostles Convent, Buena Vista, Colorado, 2002, p. 305-315.

De la același autor

Ultimele din categorie