Cum contribuim la căderea în sau ridicarea cuiva din dependențele pe care le-ați amintit? Avem vreo competență în acest sens?

Interviu

Cum contribuim la căderea în sau ridicarea cuiva din dependențele pe care le-ați amintit? Avem vreo competență în acest sens?

    • Cum contribuim la căderea în sau ridicarea cuiva din dependențele pe care le-ați amintit? Avem vreo competență în acest sens?
      Cum contribuim la căderea în sau ridicarea cuiva din dependențele pe care le-ați amintit? Avem vreo competență în acest sens?

      Cum contribuim la căderea în sau ridicarea cuiva din dependențele pe care le-ați amintit? Avem vreo competență în acest sens?

De obicei acolo unde este un dependent de alcool, de exemplu, toată familia este bolnavă. Este boală de familie. Noi suntem co-dependenți. Stilul de viață al celor din familia unui alcoolic este diferit.

Cum contribuim la căderea în sau ridicarea cuiva din dependențele pe care le-ați amintit? Avem vreo competență în acest sens?

Maica Siluana Vlad: Da, de obicei acolo unde este un dependent de alcool, de exemplu, toată familia este bolnavă. Este boală de familie. Noi suntem co-dependenți. Stilul de viață al celor din familia unui alcoolic este diferit. În primul rând negarea, ascunderea de ceilalți, tendința de a-l controla: să nu bea, să-i verse alcoolul în chiuvetă, să-i ascundă sticla… Spunea un alcoolic care a ieșit din dependență: „Du un alcoolic în Sahara și el tot o să facă rost de băutură.”. Pentru că el crede că alcoolul este viața lui. Omul luptă pentru viața lui și acela care știe să lupte pentru viața lui se bucură de viață. Or, pentru ei, acesta e un mod de viață. Și îi putem ajuta pentru că, să știți, ei își doresc să iasă din dependență, dar nu pot, nu știu cum. Și tot cred că or să se oprească după primul pahar. Or alcoolismul tocmai aici este, că el, dacă gustă puțin, s-a terminat. Și îl putem ajuta împiedicându-i să mai nege că băutul e pentru el și pentru noi o problemă. El va face lucruri pe care a doua zi nu le va mai recunoaște. Trebuie lăsat acolo unde a vomat, unde a căzut, pentru că altfel nu te crede. Și nu te crede pentru că nu-și aduce aminte, nu pentru că nu vrea să recunoască.

Apoi, trebuie amenințat. Ei nu știu decât de frică. Rușine nu există. Au niște modalități de a te face pe tine responsabil, de a te face pe tine vinovat, încât cu argumente nu merge. Trebuie împins să-și asume responsabilitatea. Dependentul trebuie ajutat să conștientizeze suferința pe care o provoacă celor din jur și să devină responsabil. Trebuie lăsat în stradă, trebuie lăsat afară, părăsit. Și atunci el poate să se oprească. De dragul copilului, de dragul vieții, el poate să aleagă viața și poate să caute o cale de salvare. Sigur că rugăciunea, spovedania celorlalți membrii din familie ajută mult și în curând vom învăța mai multe. Sunt deja publicații și organizații care-i ajută pe membrii familiilor de alcoolici să iasă din co-dependență. E vremea să luăm în serios această boală gravă și să învățăm să ne vindecăm. E o boală grea, dar sunt oameni care s-au salvat și s-au bucurat de viață și ei și familiile lor.