Da, trebuie să te spovedești curat! E cineva acolo care-ți face asta și acel cineva te are la mână cu ceva. Poate sunt lucruri pe care nu le-ai iertat celor care te-au rănit? Dar să știi că și noi ne mai plictisim la rugăciune! Nu avem inima aprinsă de dorul lui Dumnezeu ca să ne rugăm curat mereu! Se povestește că o sfântă, pe când era începătoare în mănăstire și avea canon să se roage o jumătate de oră cu rugăciunea minții și mai desfăcea din când în când degetele mâinilor pe care le ținea la ochi ca să vadă cât e ceasul! Nu vă rușinați, oameni buni, e greu să te rogi, e activitatea cea mai grea. Roagă-te puțin, spune-i părintelui ce ți se întâmplă, îți citește rugăciuni de frică, te spovedește… E vrăjmașul care vrea să te ducă la televizor! Stropește cu agheasmă și el fuge, fă sfeștanie în casă, fă mătănii. Poate ai o spaimă din copilărie, poate ai o fire mai sensibilă, poate te-ai jucat cu păcatul pe scara blocului sau în altă parte pe întuneric. Poate ai crezut în zodii, ți-ai ghicit, ți-ai ghicit în cafea, mai în glumă, mai în serios, poate te-ai dus la o vrăjitoare să vezi dacă zice, ce-o zice și cum… Atunci, măicuță, să știi, că acela te are la mână și nu vrea să te piardă. Dar nu te lăsa, fă-ți cruce și mergi înainte. Dar nu singur. Avem părinți, avem preoți, mergi și spune-i asta. Să ai duhovnic, acolo ți-este scăparea! Nu te teme! De câte ori luăm o hotărâre bună să facem un lucru plăcut lui Dumnezeu, apar tot felul de piedici: fie avem „ghinion”, fie ne e frică, fie ne e foame, fie am uitat focul aprins, fie am uitat ușa deschisă… Nu te lăsa păcălit, sunt doar niște ispite!