„Din anii 2000, părintele de atunci de la Feredeni, actualul protopop, părintele Victor Pâslaru, cu binecuvântare, a început pelerinajele cu moaștele Sfântului Gheorghe. La cererea parohiilor și a credincioșilor, mergea prin mai toată România. Unul dintre cele mai cunoscute pelerinaje, care se păstrează și până astăzi, e cel de la Botoșani. Și prima dată când a venit cu Sfântul Gheorghe la Botoșani, de ziua orașului, eu eram elev la Seminarul din Botoșani. Cântam în corul care l-a întâmpinat pe Sfântul Gheorghe și mă uitam uimit, erau mii de oameni acolo. Mă gândeam: Doamne, ce minunat e să fii preot în parohia aceea, unde o fi ea, acolo unde sunt moaștele Sfântului Gheorghe! Mă uitam așa, fără să știu că peste vreo doi, trei ani, urma să fiu eu preot exact acasă la Sfântul Gheorghe, la Feredeni. Și nici când am primit parohia nu am conștientizat. Abia mai târziu mi-am adus aminte de episodul în care îl priveam eu pe părintele care ținea racla cu Sfântul Gheorghe în mână și mă minunam de binecuvântarea pe care o are!”

***

***

„În 2002 am venit eu preot aici, iar în 2006 am confecționat racla Sfântului Gheorghe – raclă care are și ea o poveste foarte interesantă. Aveam programat un pelerinaj la Bacău și exista, pe atunci, o raclă mai simplă, foarte expusă din punct de vedere al securității. De aceea, Preafericitul Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, cu o lună înainte de pelerinaj, ne-a chemat pe părintele protopop și pe mine și ne-a îndemnat să facem o altă raclă. Dar, de unde bani? De unde om care să facă racla? Ce model de raclă? Nu aveam și nu știam nimic. Racla era foarte scumpă. Nu știu cum am adunat banii, dar știu că, pur și simplu, oamenii veneau și aduceau fiecare cât putea. Primul care a dat bani pentru raclă, peste 1000 de lei – era foarte mult pentru el! – a fost bunicul meu, Dumitru. Avea o pensie de 100 și ceva de lei la vremea respectivă și mi-a zis că dă cu toată inima, că la fel vor da și ceilalți. Așa a fost, s-au strâns banii pentru raclă. 

Între timp, noi am căutat un meșter argintar și l-am găsit la București. Un argintar pe nume… George! Acum, dilema era cum să facem modelul de raclă. Și-mi trece mie prin cap, inspirat de sicriul familiei Crupenschi – boierii ctitori de la Feredeni – să facem racla ca un fel de sicriu. Să fie de argint, iar moaștele să fie acoperite de un gemuleț mic, prin care să le vezi, dar să fie în siguranță. Însă zona de moaște era foarte mică, în comparație cu racla. Ce să punem acolo? Și am decis să fie Sfântul Gheorghe așezat pe spate, ca soldat, cu sulița lui. Când, în 2009, am ajuns în localitatea Lodd, în Israel, unde e mormântul Sfântului Gheorghe, am avut o surpriză! Racla noastră arată identic – bine, e miniatură – dar identic cu mormântul Sfântului Gheorghe! Tot așa, exact cum e pe raclă, întins pe spate, ca soldat, cu sulița alături de el!”

***

„De când am venit în parohie, de acum sunt 21 de ani, organizăm vara Cercul de pictură Sfântul Gheorghe. În primul an, a venit o tânără, Georgiana, căreia i-am spus așa: Fii atentă, tu vei picta icoana Sfântului Gheorghe! Ea nu mai pusese vreodată mâna să realizeze o icoană. Și azi vedeți că icoana ei e în baldachinul cu racla Sfântului Gheorghe, prima de sus. E prima ei icoană pictată și a ieșit minunat! În amintirea faptului că ea n-a mai pictat vreodată și era prima ei icoană, a trebuit să o pun la Sfântul Gheorghe, că e valoroasă! Și acolo va rămâne până la final. Astăzi, Georgiana este cadru didactic.”

***

„Acum 18 ani, m-am apucat de refăcut casa parohială. Dar, fără ajutor și fără sfătuitori, am dat acoperișul jos – și nu am realizat că, de fapt, nu am bani pentru unul nou. Eram foarte stresat, vremea era urâtă, se anunțaseră ploi și eu primisem notificare – suma pe care ar fi trebuit s-o plătesc pentru materiale. Nu aveam de unde… În acea seară, am primit niște musafiri la biserică. În disperarea mea, numai de musafiri nu eram pregătit, dar o doamnă se rugase mult Sfântului Gheorghe și primise răspuns la toate problemele ei. Așa că i-am deschis biserica dumneaei și însoțitorilor, i-am lăsat să se închine și să mulțumească. La final, doamna a venit la casa parohială și a lăsat un plic cu un pomelnic. I-am petrecut și, mai apoi, am revenit acasă și am văzut plicul. L-am deschis și în el se afla exact suma de care aveam nevoie pentru materiale, să pun acoperișul. Niciun leu mai mult sau mai puțin decât mă anunțaseră muncitorii la prânz! După ani, am întrebat-o pe doamna respectivă: Cum ați ajuns la suma asta? De ce nu mai puțin? De ce fix atât? Mi-a spus că, după ce s-a rugat Sfântului Gheorghe, așa a simțit. Iar eu așa am reușit să fac acoperișul casei parohiale.”

***

„Sfântul Gheorghe era soldat. Și, fiind el soldat, este foarte dârz, merge cu tine până ajungi la marginea prăpastiei. Dacă tu crezi cu adevărat în ajutorul lui Dumnezeu și-al Sfântului Gheorghe, atunci nu are cum să nu îți fie aproape. Dacă crezi cu adevărat, când ai impresia că, de pe marginea prăpastiei, te duci în gol, atunci pune mâna pe tine, te prinde și nu te lasă să cazi! Am simțit de foarte multe ori ajutorul Sfântului Gheorghe, în cele mai grele momente ale vieții. Am și un copil pe care îl cheamă Gheorghe, la fel, tot prin lucrarea Sfântului. Sfântul Gheorghe a salvat pe foarte mulți oameni de la faliment și din situații în care era riscul să-și piardă casele ori afacerile. Sfântul Gheorghe nu a lăsat pe nimeni dintre cei care i s-au rugat fără să primească răspunsul cel bun!”