De ce unii preoți, după ce primesc harul Duhului Sfânt la hirotonie, se schimbă în rău?

Poate pentru că ne uităm noi cu ochi rău! Numai ochiul nostru e rău. Nu se schimbă omul în rău. Nici un preot nu e rău. Vă spun, în fața lui Dumnezeu, nici un preot nu e rău.

Poate pentru că ne uităm noi cu ochi rău! Numai ochiul nostru e rău. Nu se schimbă omul în rău. Nici un preot nu e rău. Vă spun, în fața lui Dumnezeu, nici un preot nu e rău. Există oameni buni, și părți rele într-un părinte, dar preotul din omul acela nu e rău. Maică, Biserica noastră e Sfântă de-adevăratelea. Și un preot este sfințit de-adevăratelea. Și n-are scăpare. Dacă la protestanți, când n-o mai avea inspirație își pierde postul, sau suferă că și-a pierdut credința sau harul, părintele nostru poate să nu mai creadă, poate să fie distrus, i-a murit, Doamne păzește, mama, i s-a întâmplat un necaz, la el nu contează. N-are nevoie de inspirație individuală, n-are nevoie să fie bun ca individ. El e omul lui Dumnezeu. Omul acela, așa rău cum îl vezi, în loc să facă ce-i vine lui să facă, face ce-i cere Dumnezeu să facă în Sfânta Liturghie și la sfintele slujbe. Mi-a zis mie odată unul, la noi pe stradă: „Știți cum e popa de la noi din sat?”. „Cum e?” Și mi-a zis 20 de trăsături, nici una bună. „Așa, zic, da’ la biserică se duce?” „Se duce.” „Duminică?” „Da.” „În fiecare duminică?” „Da.” „Și matele unde ești atunci?” „Acasă, unde să fiu?” „Și ce faci?” „Când?” „Atunci, duminica.” „Păi, ce să fac, și eu pe acolo. Dau la animale, pe urmă mă mai uit la televizor, beau ceva…” „Ei, vezi? Părintele renunță să dea la animale, renunță să se uite la televizor, renunță să mai bea ceva și se duce la biserică.” „Ca să ce?” „Ca să te bage pe tine în Rai. Și să vezi că te bagă. Te-ngroapă, te dezleagă, îți face parastase acolo și intri în Rai și să te văd pe tine în Rai cum ai să spui la Dumnezeu că era rău. De ce? Ce ți-a făcut?” Gândiți-vă, câtă jertfelnicie! Acum nu că-i laud, că adineauri i-am jumulit, dar acum să mă iertați, că trebuie să spun adevărul, cum gândesc eu și dumneavoastră să judecați. Cum o fi el, el mă dezleagă de păcate, nu-mi zice: „te leg”. Aoleo, și câte nu dezleagă, sărmanii, nu? Și cât stă acolo, uitați-vă la el, în Săptămâna Patimilor, zici așa: ăștia sunt oameni de-adevăratelea? N-au și ei casă? Și câte și câte nu fac… și lepădarea aceea de voință. N-ați văzut când se hirotonește un preot, cum e un băiat așa, un tânăr frumos ca dumneavoastră și săraca preoteasă crede că e de bine ce urmează, că e importantă acolo cu buchetul ei de flori, și se duc amândoi lângă ușa, și vine Înaltul sau cine e acolo, Episcopul, și-l ia băiat și i-l întoarce preot, i-l dă să-i spună părinte și să-i sărute mâna! Îl leagă la mâini, ați văzut, îl leagă fedeleș și nu mai are, săracul ce să zică, decât ce scrie în carte. Și ce scrie în carte e Duhul Sfânt. Și mai zice și că e păcătos. Ia luați dumneavoastră un băiat frumos de pe stradă și spuneți-i: „Spune după mine că ești păcătos”. „Eu? Ce? Ești nebun?” Da’ părintele, cât o fi el acolo de mândru zice: „Nu te uita la păcatele mele, nevrednicul!”. El citește, cu gura lui. Matale, de câte ori zici, care judeci, de câte ori zici că ești nevrednic? Părintele zice de câteva ori în Sfânta Slujbă. Nu, nu: ochiul nostru este rău pentru că am vrea să credem că nu suntem buni pentru că părintele n-a fost bun. Nu. Dumnezeu e bun și Se dă gratis la biserică, indiferent cum e părintele!

Eram la pușcărie la deținuți când îmi spuneau asta și le-am zis: „Nu vă dați seama, este stâlp de înaltă tensiune. Și e curent electric… bagă tu degetul în priza aia, dacă era ruginită și atârnă.”. „Da’ ce-s prost?” Vezi că mori, indiferent dacă e de inox, de porțelan sau de plastic? De ce? Curentul e curent. Dumnezeu a pus acolo curent fără de care nu suntem oameni. Rămânem așa la nivelul acesta de animăluțe! Și a pus acolo Viața Lui și depinde de tine să mergi și să o iei. Și dacă am zis că e grav că judecăm, nu vă puteți da seama ce înseamnă când judecăm preoți. Ați văzut ceva ce nu se cuvine? Du-te și spune-i: „Părinte, ce faci aici?”. Ai văzut ceva, du-te la episcop, du-te la păstor, du-te și fă ceva, dar nu bârfi și nu judeca, că e mare păcat. Și nu părinții ne-au alungat din Biserică, oameni buni! Ci păcatele noastre pe care nu mai vrem să le dăm lui Dumnezeu să le ridice de la noi după sfânta Lui rânduială.

Și încă un cuvânt vă zic. L-am învățat de la o femeie. S-a ținut după mine să-mi dea un ban și pe urmă s-a gândit ea: „Nu, că n-ajunge de-o pâine, să-ți mai dau.”. Eu i-am zis că am, ea nimic. Zice: „Că m-a ajutat Dumnezeu că mi-am vândut laptele repede.”. „Văd că mata crezi în Dumnezeu și crezi și că te-a ajutat să-ți vinzi laptele.” „Păi, zice, cum să nu cred în Dumnezeu?” S-a mirat așa tare! Atunci eu, vorba dumneavoastră, zic: „Înseamnă că aveți părinte bun în sat.”. „Da, zice, e bun, dar nici noi nu-l lăsăm așa pe mâna diavolului, ne rugăm pentru el.” Minunată lecție! Să învățăm și noi, care zicem una două: lua-l-ar, ce-a zis, lua-l-ar, ce-a făcut! Ne ia gândul nostru, că ei sunt apărați, maică.

Citește alte articole despre: preot, vrednicie, părinte, Dumnezeu, diavol, biserică, om, păcate, lecție, maică

De la același autor

Ultimele din categorie