Primul katholikon al mănăstirii athonite Sfântul Pavel a fost construit la începutul secolului al XI-lea şi a fost închinat Maicii Domnului. Al doilea a fost zidit în 1447 cu cheltuiala domnitorului Serbiei Gheorghe Brancovici şi a fost închinat Sfântului Gheorghe.

Katholikonul de astăzi al mănăstirii este închinat Întâmpinării Domnului. A fost început în 1816 de către egumenul Antim, piatra de temelie fiind pusă de Patriarhul Grigorie al V-lea al Constantinopolului. Datorită revoluţiei greceşti şi represaliilor otomanilor, lucrările au încetat în perioada 1821-1830, dar au reînceput în 1839 şi au fost încheiate în anul 1844 în timpul egumeniei arhimandritului Sofronie.

Asemănându-se katholikonului Marii Lavre, biserica are două turle centrale mari şi şapte mai mici. De-a dreapta şi de-a stânga pronaosului se află paraclisele închinate Sfântului Pavel şi Sfântului Gheorghe. Pronaosul este despărţit de naos printr-un portal de marmură cu un fronton triunghiular care ne aduce aminte de cadrele arhitectonice de la unele icoane sau picturi murale.

Catapeteasma este realizată tot din marmură de culoare gri-verzuie, iar icoanele sunt pictate de Hristodulos Matei din Nausa (1900). În strana din dreapta din faţa catapetesmei se află Icoana Maicii Domnului numită „Mirovlitissa” (Izvorâtoarea de mir), iar în cea din stânga se află icoana Sfântului Gheorghe.