Apa râului Iodan pornește de la cele două izvoare de la poalele muntelui Hermon din nord şi traversează Lacul Tiberiada. Pe lângă cele două izvoare principale, Iordanul are o mulţime de izvoare secundare, care se varsă în el pe o distanţă de circa zece kilometri la sud de Dan. De la ieşirea din Lacul Tiberiadei străbate 300 de kilometri printr-o regiune pustie, după care se varsă în Marea Moartă.

Afluenţii mai importanţi ai Iordanului sunt: Iarmuc, în partea de răsărit, care marchează graniţa între Golanul sirian şi munţii Transiordaniei, Nahal Harod, spre apus, care brăzdează o parte din câmpia Esdrelonului.

Râul Iordan este strâns legat de multe evenimente din Vechiul şi Noul Testament. Pe malurile Iordanului s-au format cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, înainte de a intra pe Pământul Făgăduinţei. De aici, prorocul Ilie s-a înălţat la cer.

Pe vremea judecătorilor, râul era considerat drept hotarul răsăritean al pământului aparţinând lui Dumnezeu, astfel încât în Sfânta Scriptură expresia: a trece Iordanul însemna a trece în pământul care îi aparţine lui Dumnezeu (Iosua 22,19).

Pentru a marca în mod concret continuitatea poporului israelit, profeţii au ales Iordanul ca loc în care au săvârşit semne. În IV Regi 5 se relatează cum un ofiţer sirian, Neeman, după se scaldă de şapte ori în Iordan, este vindecat de lepră de către profetul Elisei, prefigurându-se curăţirea de păcate a Sfântului Botez.

La râul Iordan, Sfântul Ioan Botezatorul a propovăduit botezul pocăinţei, ca pregătire a venirii lui Mesia. Apele Iordanului se sfinţesc o dată cu botezul pe care Iisus îl primeşte din mâinile lui Ioan (Marcu 1, 5-9).

Conform tradiţiei, începând cu secolul patru, se consideră ca loc al botezului lui Hristos extremitatea nordică a râului Iordan, situată în preajma Ierihonului la locul numit Betabara.

(Foto) Betabara – locul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos