În anul 1457 Vlad Tepeş dă danie anuală Mănăstirii „Sfântul Pantelimon” 6000 de aspri de argint. Aceeaşi danie anuală o acordă şi Vlad Călugărul în 1487. Ştefan cel Mare şi Sfânt (1502) şi Radu cel Mare (1505) dau ajutoare mănăstirii câte 4000 de aspri anual. Aceeaşi sumă dă anual şi Neagoe Basarab. Începând cu secolul XVIII, domnii fanarioţi ai Moldovei devin ctitori principali ai Mănăstirii „Sfântul Pantelimon”. Astfel, Ion Mavrocordat îi trimite ajutor anual 100 de piaştri (10000 aspri), în 1743. Constantin Racoviţă dă, în 1750, 150 de piaştri. Grigore Ghica şi ceilalţi domni fanarioţi donează Mănăstirii „Sfântul Pantelimon”, între anii 1754-1777, uneori 150 de piaştri anual, iar alteori 560 de taleri, care valorează 56000 de aspri. Ceilalţi domni fanarioţi din familiile Moruzi, Şuţu, Callimachi, Caragea dau mănăstirii câte 250 de taleri anual, între 1780-1819.

Cel mai mare ctitor al Mănăstirii „Sfântul Pantelimon” rămâne însă domnul Moldovei Scarlat Callimachi (1812-1819), care zideşte din temelie biserica centrală cu hramul Sfântul Pantelimon. Tot el zideşte trapeza mare, în care pot lua masa aproape o mie de monahi, precum și clopotniţa şi o parte din corpul chiliilor.

(Protosinghelul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, p. 455)