Sfântul Ioan salvează Suceava de năvălirea cazacilor

Înţelegând că acesta-i semnul izbăvirii lor, toţi cei din cetate nu s-au grăbit nici să pună mâna pe arme, nici să pornească la luptă, ci s-au pus pe închinare şi post, rugând de izbăvire pe Dumnezeu şi pe preacuviosul Său, Sfântul Ioan.

Potrivit tradiţiei, legată de o minune este şi ziua de pomenire a Sfântul Ioan cel Nou, la 2 iunie. Iată ce menţionează Mitropolitul Petru Movilă:

În anul 1629, luna august, ziua 3, fiind la Lavra Pecerska, Varlaam (viitorul mitropolit), un ieromonah din Ţara Moldo-Vlahiei, trimis la mine de către domnitorul Miron Barnovschi, mi-au povestit că în anul 1621, când împăratul păgân al agarenilor, sultanul Osman, a venit la Hotin să lupte cu împărăţia leşilor (şi, cu ruşine, prin ajutorul lui Dumnezeu, neizbutind nimic împotriva creştinilor, spre pieirea lui s-a întors şi, făcând cale întoarsă de la ostaşii săi, a fost ucis), cazacii zaporojeni, care veneau împotriva păgânilor, nu s-au dus de-a dreptul la Hotin, unde era oastea leşească, ci s-au avântat spre Cetatea Sucevei ca s-o prade (căci toţi oamenii de vază şi bogaţi se adunaseră acolo).

Şi cum s-au apropiat de pârâul numit Suceava, în oraş s-a dat de ştire că pe malul celălalt sunt o mulţime de cazaci. Orăşenii şi toţi cei care erau atunci acolo au dus în cetatea de sus tot ce aveau, dimpreună cu soţiile şi copiii lor. Iar mitropolitul Anastasie Crimca şi cu preoţii au vrut, după obicei, să scoată din mitropolie moaştele Sfântului Marelui Mucenic Ioan cel Nou şi să le ducă în cetatea de sus. Când au venit să le ia, n-au putut să le ridice de la locul lor (căci întotdeauna harul lui Dumnezeu face astfel de minuni atunci când oraşul este la ananghie şi trebuie izbăvit de duşmanii ce-l împresoară). Înţelegând că acesta-i semnul izbăvirii lor, toată mulţimea, toţi cei din cetate nu s-au grăbit nici să pună mâna pe arme, nici să pornească la luptă, ci s-au pus pe închinare şi post, rugând de izbăvire pe Dumnezeu şi pe preacuviosul Său, Sfântul Ioan. Şi când au ajuns cazacii la pârâu, voind să-l treacă spre cetate – aoleu, minune! Pârâul, pe care până atunci oamenii îl treceau şi cu piciorul, s-a umplut într-o clipă cu apă multă, cum nu mai avusese niciodată. Iar cazacii, văzând aceasta, s-au înspăimântat şi au început să dea înapoi, însă apa creştea tare şi se revărsa groaznic. Şi, văzând această minune, fără să mai aştepte, s-au dus.

Astfel a fost izbăvit oraşul cu rugăciunile Sfântului Mucenic Ioan cel Nou. De atunci, mitropolitul cu tot clerul şi cu episcopii au hotărât să se sărbătorească în toată Ţara Moldo-Vlahiei ziua aceasta, în care Dumnezeu i-a izbăvit de năpastă... şi în acea zi, la Mitropolie se slujeşte litia, înconjurându-se biserica cu moaştele Sfântului Ioan, mulţumind lui Dumnezeu Care cu slavă i-a izbăvit de acel necaz cu rugăciunile Sfântului Marelui Mucenic Ioan cel Nou.

(Diacon Vasile M. Demciuc, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 34)

Ultimele din categorie