„Nu sunt numai preot, sunt şi doctor!” – răspunsul Sfântului Luca la rugăciunea unei mame

„De vreme ce eşti doctor, vindecă-l pe copilul meu! Nu te-am cunoscut, sfinte al meu, de atâta vreme, însă tu poţi să-l vindeci!”

Aş vrea şi eu să scriu câteva cuvinte despre o minune, despre ajutorul Sfântului Luca dat fiului meu și familiei mele.

Pe când fiul meu avea doi ani, având puternice dureri abdominale, l-am dus la spital, dar nu i-au găsit nimic. La ora 1 noaptea, ducându-l din nou la spital, am găsit cu totul întâmplător un doctor, parcă trimis de Dumnezeu, care i-a făcut o serie de analize și am descoperit că băiatul avea o malformaţie congenitală, un rinichi aşezat în zona intestinului şi aproape de organele genitale. Până să hotărască doctorii ce este de făcut, vă închipuiţi cum am trăit. Trebuia să fie operat. Doctorii nu îşi asumau răspunderea, pentru că băiatul era mic. În final, cu ajutorul bunului doctor care venise acasă la noi şi care era un om cu frică de Dumnezeu, am găsit pe cel mai bun chirurg urolog din Grecia, după cum a rezultat din părerile doctorilor.

Când am făcut tomografia, doctorul ne-a spus că împreună cu rinichiul respectiv trebuia extirpată şi o bucată mică din intestinul copilului, pentru că rinichiul crescuse şi se sudase acolo.

În zilele acelea o cunoştinţă de-a mea mi-a dat să citesc viaţa Sfântului Luca. Citind și văzând ce a făcut şi prin ce a trecut, l-am rugat cu credinţă şi i-am cerut: „De vreme ce eşti doctor, vindecă-l pe copilul meu! Nu te-am cunoscut, sfinte al meu, de atâta vreme, însă tu poţi să-l vindeci!”.

În seara următoare, am visat că am trecut pe la o biserică împreună cu soţul şi cu fiul meu. Era închisă şi voiam să plecăm. Însă, în acel moment, a apărut un paraclisier şi ne-a spus:

– Eu o să vă deschid biserica, nu plecaţi!

Am intrat înăuntru şi era întuneric. I-am sugerat soţului meu să ne închinăm şi să plecăm. Însă în acea clipă iese prin uşile împărăteşti un părinte care ţinea în mâini, întins orizontal, un epitrahil de culoare argintie, care strălucea, având pe el nestemate strălucitoare. L-a pus pe capul copilului, şi-a pus mâinile lui deasupra, în semnul crucii, şi l-a binecuvântat. Atunci l-am întrebat:

– Părinte, sunteţi preot la această biserică?

El mi-a răspuns:

– Nu sunt numai preot, sunt şi doctor!

Când m-am trezit, bucuria mea era de nedescris. Eram sigură că fusese Sfântul Luca, pe care îl chemasem în rugăciune. Copilul meu era pe mâini bune, în mâinile lui. El l-a operat. După ce a avut loc operaţia, ne-a chemat doctorul şi ne-a spus:

– Una ne aşteptam şi alta am găsit. Rinichiul copilului nu numai că nu era lipit de intestin, dar era chiar la distanţă.

Doctorul ne-a spus că peste patru luni trebuie să facem din nou o tomografie. Am făcut-o. După aceea, într-o dimineaţă, pe când eram în starea dintre somn şi veghe, am auzit o voce care mi-a spus aşa:

– Să duci tomografiile copilului la Mănăstirea Sagmata!

Într-adevăr, am mers toţi acolo, am luat tomografiile cu noi şi ne-am închinat moaştelor Sfântului Luca.

Copilul meu se simte foarte bine, slavă lui Dumnezeu şi Sfântului Luca! L-am sfătuit ca întotdeauna să îl aibă drept ocrotitor şi ajutor pe Sfântul Luca, cel care l-a vindecat.

Îl iubesc pe Sfântul Luca, am evlavie la el, îi mulţumesc şi mă rog să dea sănătate lumii.

F. Т., Ilion

(Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, Sfântul Luca al Crimeei minunile contemporane, Traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, Editura Sophia, București, 2012, pp. 86-88)

De la același autor

Ultimele din categorie