Mesajul Sfântului Luca al Crimeei pentru un copil bolnăvior

Văzând icoana Sfântului Luca, micuţul I. s-a întors spre noi şi ne-a spus:

– Eu pe sfântul acesta l-am văzut în somn şi mi-a spus: „O să te fac bine şi tu o să devii un copil bun!”.

Când fiul nostru, I., era de 5 ani, a fost internat la Spitalul de copii Sfânta Sofia, după un mic traumatism la mâna dreaptă, care s-a complicat cu o infecţie stafilococică extinsă. Avea mici erupţii pe tot corpul şi nu putea să meargă. Analizele au confirmat existenţa stafilococului. Doi profesori universitari au fost de acord ca dimineaţa, la ora 9, să aibă loc operaţia pentru osteomielită şi să fie curăţată mâna. În paralel, i-a fost administrat antibiotic pentru combaterea stafilococului.

A avut loc operaţia – pentru noi una simplă, pentru cei care cunosc medicină însă este una grea. Era duminica Pogorârii Sfântului Duh, 19 iunie 2005. Ziua a trecut cu îngrijorare, căci doctorul ne-a informat că era vorba de septicemie – ne-a dat denumirea medicală, ca să nu ne sperie. Erupţiile s-au extins peste tot corpul, ca la vărsatul de vânt. Doctorii nu ştiau ce să mai facă. Îi dădeau un antibiotic după altul, se hrănea doar cu perfuziile.

A doua zi, 20 iunie, era sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh (a doua zi de Rusalii este numită la noi, la români, sărbătoarea Sfintei Treimi, dar în tradiţia ortodoxă ea se numeşte a Sfântului Duh). La prânz a venit sora mea împreună cu o prietenă a ei şi au pus pe perna micuţului o icoană a Sfântului Luca doctorul (până în acel moment era un sfânt necunoscut nouă) şi o icoană a Maicii Domnului de la Ierusalim, împreună cu cartea despre viaţa Sfântului Luca. Copilul era în aceeaşi stare, fără poftă de mâncare, cu toate antibioticele luate.

La ora 13.20, copilul m-a întrebat:

– Mamă, de ce se mişcă patul? Nu vreau să mă dau jos!

Apoi a leşinat iar. Ochişorii lui erau întredeschişi; li se vedea doar albul ochilor. La ora 13.30 copilul se ridică din pat, se întoarse spre mine şi îmi spuse:

– Mamă, mi-e foame!

În aceeaşi zi, la ora 17, în timpul vizitei doctorului de gardă, s-a constatat o ameliorare considerabilă a bolii. Am rămas în spital 40 de zile, timp în care au apărut diferite complicaţii (insuficienţă renală acută şi pneumonie) şi neîncetat am citit diferite cărţi religioase, precum cartea despre viaţa Sfântului Luca. Văzând icoana Sfântului Luca, micuţul I. s-a întors spre noi şi ne-a spus:

– Eu pe sfântul acesta l-am văzut în somn şi mi-a spus: „O să te fac bine şi tu o să devii un copil bun!”.

Slăvind pe Dumnezeu şi mulţumind Sfântului Luca, am plecat din spital cu micuţul I. Însănătoşit, cu toată gravitatea stării lui dinainte.

S., Edipsos

(Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, Sfântul Luca al Crimeei – minunile contemporane, Traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, Editura Sophia, București, 2012, pp. 84-86)

De la același autor

Ultimele din categorie