Dialoguri la Athos (7) - Care sunt însuşirile specifice şi puterile sufletului omenesc?

În acord cu învăţătura de-Dumnezeu-purtătorilor noştri Părinţi, puterile sufletului sunt patru. Chibzuinţă, cumpătarea, bărbăţia şi dreptatea.

Cea mai importantă dintre însuşirile sufletului este, potrivit Scripturii, asemănarea cu Fiinţa dumnezeiască. Această încredinţare că firea omenească a fost zidită „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” este cea mai înaltă demnitate, care s-a dat vreunei făpturi zidite de Dumnezeu.

În nici un alt moment al întregii lucrări de zidire a făpturii nu Şi-a descoperit Dumnezeu Făcătorul într-atât mulţumirea Sa ca la zidirea omului, care, în chip paradoxal, nu a fost făcut prin poruncă, precum restul făpturilor, pentru care „a zis şi s-au făcut” (Psalmi 32,9); şi nici locuinţa omului nu a fost făcută prin poruncă, de vreme ce „Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit” (Facerea 2, 8). Aşadar, însuşirea definitorie a sufletului omenesc, „suflarea” dumnezeiască, este asemănarea cu Ziditorul său. Aceasta înseamnă că sufletul este capabil să primească însuşirile dumnezeieşti. Exact acest lucru ne încredinţează Dumnezeu Cuvântul, după întruparea Sa, numindu-ne pe noi prieteni şi fraţi, moştenitori ai Tatălui Său şi împreună-moştenitori cu El. Ce altceva mai înalt sau mai demn poate exista decât aceasta, adică să fie omul părtaş în mod ipostatic al înrudirii cu Dumnezeu? Dumnezeu ne-a dăruit bunătăţi „spre care şi îngerii doresc să privească” (Petru 1, 12), potrivit Apostolului Petru.

În acord cu învăţătura de-Dumnezeu-purtătorilor noştri Părinţi, puterile sufletului sunt patru. Chibzuinţă, cumpătarea, bărbăţia şi dreptatea. Acestea se mişcă în cele trei părţi ale sufletului, partea raţională, partea irascibilă şi partea poftitoare. Lucrarea chibzuinţei este aceea de a impulsiona partea irascibilă, a cumpătării sau a înţelepciunii să mişte partea raţională spre trezvie şi dreapta judecată, a dreptăţii să mişte partea poftitoare spre virtute şi spre Dumnezeu, iar a bărbăţiei să rânduiască cele cinci simţuri spre mişcări raţionale.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 19-20)

Dialoguri la Athos (1) - De ce a zidit Dumnezeu lumea şi pe om?

Dialoguri la Athos (2) - Cum trăia omul în Rai?

Dialoguri la Athos (3) - Care a fost cauza căderii omului?

Dialoguri la Athos (4) - De ce s-a dat prima poruncă protopărinţilor?

Dialoguri la Athos (5) - De ce Dumnezeu, de vreme ce a cunoscut căderea lui Adam, nu a împiedicat-o?

Dialoguri la Athos (6) - Ce este păcatul strămoşesc şi care sunt urmările lui?

De la același autor

Ultimele din categorie