Muzeul „Sfântul Paisie de la Neamţ - trăitor şi traducător al Filocaliei”

15 Noiembrie 2017 Locuri de pelerinaj
 

În anul 1997, cu prilejul celei de-a 500 aniversari de la sfinţirea bisericii „Înalţarea Domnului”(1497-1997) la Mănăstirea Neamţ s-a înfiinţat muzeul „Sfântul Paisie de la Neamţ - trăitor şi traducător al Filocaliei”.

Mănăstirea Neamţ, ctitorie muşatină avea să devină centrul cel mai important de cultură şi spiritualitate încă din sec. al XV–lea, care a continuat până în perioada modernă a poporului român. În anul 1429 la Mănăstirea Neamţ, exista deja o scoală de caligrafi, miniaturişti şi copişti, condusă de monahul Gavriil Uric. Tot aici cronicarii Macarie şi Eftimie aveau să scrie cronicile Ţării Moldovei, din timpul domnitorilor Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu din sec. al XVI–lea. În sec. al XVIII–lea Sfântul Paisie de la Neamţ, pune accent pe viaţa duhovnicească, dând naştere unei mişcări, numită „Curentul Paisian”, isihasmul care a cuprins toate ţările ortodoxe.

Cuviosul Paisie de la Neamţ, ocupă un loc deosebit în istoria monahismului ortodox, iar prin sfinţenia vieţii sale a atras mulţime de ucenici pe care i-a organizat în comunităţi monahale cu viaţă de obşte punând bazele unei mari şcoli de ascetism duhovnicesc şi având un mare talent literar a desăvârşit opera de traduceri din literatura ascetică a sfinţilor părinţi.

Cuviosul Paisie s-a născut pe 21 decembrie 1722, în oraşul Poltava, din Ucraina, într-o veche familie de preoţi, probabil „originar” din părinţi români, plecaţi înainte spre ţinutul Harcovului; alte rudenii au însoţit ulterior familia Cantemir în Rusia, după dezastrul de la Stălineşti.

Traducerile din Sfinţii Părinţi au fost o preocupare majoră în activitatea lui Paisie şi a ucenicilor săi; au fost traduse operele fundamentale ale literaturii patristice fără să fie neglijate nici alte domenii, mai ales acelea care aveau scopuri morale superioare. Aşa se explică faptul că s-au făcut traduceri „din literatura populară, din scriitori clasici greci, din filosofii antichităţii şi chiar de cărţi cu conţinut istoric”.

Alţi ucenici ai Sfântului Paisie care s-au nevoit la traducerea în limba română a diferitelor lucrări sunt: Doroftei, Gherontie, Ilarion, Grigore, care a ajuns mitropolit al Unguro-Vlahiei, Ştefan ierodiaconul şi Isac dascălul.

Cu aşa de mulţi ucenici-traducători şi copişti, după cum afirma Nicolae Iorga, Sfântul Paisie a fost „generalul copiştilor, izvoditorilor şi tâlcuitorilor de la Secu şi Neamţ”. În timpul său s-au realizat traduceri din limbile greacă şi slavonă, multe dintre manuscrise păstrându-se în biblioteca mănăstirii, cea mai de seamă fiind „Dobrotolubia” adica Filocalia.

Mulţimea ucenicilor care se adunau în jurul Sfântului Paisie, a făcut ca în timpul său să fie peste o mie de călugări, din 23 de ţări, care a necesitat şi construirea unor noi clădiri, cât şi crearea unor noi activităţi cu profiluri diferite. Numărul sporit de vieţuitori s-a menţinut şi după acest timp până în vremea secularizării. Sfântul Paisie a creat o „şcoală de viaţă duhovnicească ce a provocat în cadrul monahismului o mişcare duhovnicească, aprinzând inimile cu iubire de viaţă de mănăstire, „aprinzând dorul de nevoinţă monahicească şi de lucrare lăuntrică”. „Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, născut la Poltava în 21 decembrie 1722, a fost un dar al Ucrainei pentru Moldova, după cum mitropolitul moldovean Petru Movila, născut la Suceava, tot în 21 decembrie, dar în anul 1596, a fost un dar al Moldovei pentru Ucraina”.

Canonizarea în anul 1998 a Sfântului Cuvios Paisie de la Neamt (+1794), de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse şi extinderea cultului de cinstire a sa şi în Biserica Ortodoxă Română prin hotararea Sfântului Sinod din 20 iunie 1992, constituie un impuls nou în a aprecia, venera şi iubi pe acest mare iubitor de Hristos şi rugăciune. Mormântul Sfântului Paisie se află în partea dreaptă a bisericii Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, „Înălţarea Domnului”, iar pe piatra de mormânt este scris cu caracter chirilic aceasta însemnare:

„Aicea se odihneşte fericitul părintele nostru Stareţul Ieroschimonah şi Arhimandrit Paisie Malorusianul, carele viind de la Muntele Atonului în Moldavia, cu 60 de ucenici, şi aici mulţime de fraţi adunând în viaţa de obşte, prin sine o au înnoit şi aşa către Domnul s-au mutat, la anul 1794, noiemvrie 15, în zilele binecredinciosului Domn Mihai Sutu şi a Preaosfintitului Iacov”.

În anul 1997, cu prilejul celei de-a 500 aniversari de la sfinţirea bisericii „Înalţarea Domnului”(1497-1997) la Mănăstirea Neamţ s-a înfiinţat muzeul „Sfântul Paisie de la Neamţ - trăitor şi traducător al Filocaliei”.

Mai multe imagini din viața culturală a Mănăstirii Neamț puteţi vedeţi aici.

Sursa: neamt.mmb.ro

Ultimele din categorie