Sfântul Dionisie Retorul și ucenicul său, Sfântul Mitrofan, au trăit spre sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, dar nu se știe când și unde s-au născut.

Sfântul Dionisie a primit tunderea în monahism în vestita Mănăstire Studion din Constantinopol, unde viețuia și Sfântul Mitrofan. Înainte de cucerirea Constantinopolului de către otomani, cei doi cuvioși au părăsit mănăstirea și au mers în Sfântul Munte Athos pentru o mai bună viață duhovnicească, stabilindu-se mai întâi la o chilie de lângă Kareia. Acolo, s-au dedicat rugăciunii, ascezei și trezviei. Mai apoi, pentru mai multă liniște, s-au mutat într-o peșteră din regiunea stâncoasă și pustie de la Sfânta Ana Mică.

Sfântul Dionisie Retorul a scris mai multe lucrări duhovnicești ce se păstrează în biblioteca Schitului „Sfânta Ana”. Cu binecuvântarea starețului său, Cuviosul Mitrofan a mers în regiunile Halkidiki şi-i spovedea regulat pe creştini, povăţuindu-i în Iisus Hristos. După ce a împlinit această ascultare, s-a întors pe Sfântul Munte.

A lăsat scrisă şi o relatare pe care a auzit-o de la un creştin îndurerat din satul Isvoros, unde acesta spovedea, şi în care se povesteşte încercarea omului căruia i-au murit toţi cei trei copii. Domnul, ca să-l mai consoleze, să nu mai fie supărat şi întristat, i-a arătat într-o vedenie în care i-a fost luat duhul, că într-un loc strălucitor se odihneau şi se bucurau copiii lui. Astfel că, atunci când şi-a mai venit în fire, a mâncat şi, bucuros, a povestit celor care se găseau cu el această vedenie.

Întâmplarea se păstrează până astăzi într-un manuscris ce se numeşte Kouvaras, din Biblioteca Schitului „Sfânta Ana”, alături de alte scrieri ale Cuviosului Dionisie Retorul.

Cuviosul Dionisie a adormit întru Domnul pe 6 octombrie 1606, iar ucenicul său, Sfântul Mitrofan, s-a mutat la cele veșnice la scurt timp după aceea. Cu toate acestea, Sfinții Dionisie și Mitrofan sunt cinstiți împreună pe 9 iulie.