Viața de obște și ascultarea cea sfântă din ea, Însuși Hristos Mântuitorul nostru a așezat-o prin Sine oamenilor pe pământ, punând-o înaintea tuturor ca o pildă. Căci a viețuit de obște, întru desăvârșita Sa plăcere de Dumnezeu, împreună cu sfinții Săi ucenici și apostoli, care se supuneau întru toate dumnezeieștilor Lui porunci. Dar, mai înainte de aceasta, a sădit rădăcina și temeiul vieții de obște, adică ascultarea cea dumnezeiască, întru îngeri în Ceruri și întru oameni în Rai, ca pe o virtute mai mare decât toate virtuțile și mai iubită de El. Însă, fiind stricată prin zavistia diavolului și neputința noastră, a înnoit-o și a ridicat-o El Însuși prin Sine și întru Sine cu milostivirea și iubirea Sa de oameni cea nemărginită și negrăită, „făcându-se ascultător Părintelui Său până la moarte”. Și vindecând prin ascultarea Sa neascultarea noastră, a deschis tuturor celor ce cred drept în El și ascultă poruncile Lui cele dumnezeiești ușile Împărăției Cerului.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești vol. 2, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 146)