Fiecare fată, cu puţine excepţii, îşi doreşte un cămin. Cuvântul „cămin” exprimă mai mult decât căsnicie. Cuvântul „cămin” exprimă o stare intimă de comunicare cu ceilalţi, dar mai întâi este locul unde există un soţ, o soţie, copii, unde există probleme, dar unde există şi bucurii. De aceea la nuntă avertizăm în ocolişul mesei şi în sfârşitul slujbei (la otpust): „Sfinţilor mucenici, care bine v-aţi nevoit”. Sfântul Mare Mucenic Procopie îi avertizează pe cei doi miri ce au fost încununaţi că de acum pot duce cu binecuvântarea lui Dumnezeu o viaţă în doi, dar că această viaţă este o permanentă mucenicie.

Viaţa de familie este o viaţă superioară vieţii călugăreşti din acest punct de vedere. De ce? Pentru că ceata mucenicilor este deasupra cetei călugărilor, pentru că mucenicul este acela care şi-a dat viaţa sa pentru Hristos. Călugărul este acela care a expus viaţa sa lui Dumnezeu şi a dus o viaţă austeră pentru Dumnezeu şi sigur că el are plata lui binemeritată.

(Părintele Nicolae Tănase, Soț ideal, soție ideală, Editura Anastasis, 2001, p. 14)