„Viaţa duhovnicească este viaţa adevărată. Tot restul e materie. Materie este şi trupul nostru; pământ luat din pământ. Pământ, apă, foc şi aer – din aceste patru materii este construit trupul omenesc. El este construit în chip atât de iscusit şi de minunat, că nu se poate arăta nici descrie - şi totuşi, trupul este în sine un lucru, nu este viaţă; este vehicul, nu este călător; este colivie, nu este pasăre. Ce este, atunci, viaţa? Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu explică limpede acest lucru pe cea dintâi filă a sa: Şi a zidit Domnul Dumnezeu pe om luând ţărână din pământ, şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă, şi s-a făcut omul suflet viu. Oare ştii bine ce înseamnă cuvintele mijlocit şi nemijlocit? Ei bine, din pământ a zidit Dumnezeu, în chip mijlocit, trupul, iar nemijlocit, de la Sine, a suflat în el duh de viaţă. Astfel, omul a devenit suflet viu. Şi astfel, omul este în aparenţă materie - însă materie cu duh de viaţă în sine, duh care este nemijlocit de la Făcătorul. Prin acest duh de viaţă, omul ţine legătura cu însuşi Făcătorul său şi cu toată lumina duhovnicească cerească ce e în jurul Făcătorului.

O flăcăruie, ce seamănă cu veşnica flacără a Dumnezeirii. Deşi cu trupul ne târâm pe pământ printre insecte, prin această flăcăruie suntem legaţi cu cele mai înalte ceruri şi cu veşnicia. Sufletul trăieşte în trup, primind necontenit sprijin şi viaţă de la acest duh de viaţă dumnezeiesc, care şi este viaţa omului. Vorbind la modul practic: viaţa duhovnicească este necontenita noastră osteneală de a ne învrednici acestui duh dumnezeiesc din noi. De ce să ne ostenim a ne învrednici? Fiindcă Făcătorul ni l-a dăruit de la Sine. Nimeni dintre noi nu l-a cumpărat, nici nu l-a plătit, ci Dragostea veşnică ni l-a dăruit, într-adevăr, darul nu se plăteşte cu nimic. De asta-i darul dar. Însă cel ce primeşte darul, şi încă unul aşa de preţios cum este viaţa, poate măcar să se arate vrednic de acest dar. Cum să-I răspundem lui Dumnezeu cu dragoste pentru dragoste, şi cum să ne arătăm vrednici de acest dar dumnezeiesc? Pentru aceasta există o mare ştiinţă, care se cheamă ştiinţa duhovnicească. Aceasta este ştiinţa mai presus de toate celelalte ştiinţe, aşa cum duhul de viaţă al lui Dumnezeu este mai presus de toate făpturile. Această ştiinţă nu este de la om trupesc, ci de la însuşi Sfântul Duh al lui Dumnezeu, însuşi Dăruitorul celui mai de preţ dar i-a învăţat pe oameni cum să se învrednicească de acest dar. Dacă doreşti să pătrunzi această luminoasă şi dulce ştiinţă, binecuvântată fie dorinţa ta.”

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebările lumii de astăzi, Editura Apologeticum)