Cheia vieții sufletești, ridicarea și coborârea în viața interioară, se realizează în gând. Toate ale omului pornesc de la gândul omului. Absolut tot ceea ce face omul, întâi gândește și apoi face. Religia (...) orientează pe om spre cercetarea gândurilor.

Pentru că „din inima omului, zice Domnul Hristos, „pornesc gândurile cele rele”. Bineînțeles, și gândurile cele bune tot din inima omului pornesc. Cu alt prilej a zis Domnul Hristos: „Din prisosința inimii grăiește gura” și „Omul cel bun din visteria cea bună a inimii sale scoate cele bune, pe când omul cel rău din visteria cea rea a inimii sale scoate cele rele” (Matei 13, 52), că nu se poate pom bun să facă roade rele și nici pom rău să facă roade bune.

Deci toate lucrurile acestea ne duc la înțelegerea faptului că toate ale omului pornesc de la gândul omului. Așa că toată grija noastră trebuie să fie să ne curățim partea dinăuntru a paharului și a blidului, după expresia Domnului Hristos, ca și celelalte să ne fie curate.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Punctele cardinale ale Ortodoxiei, Editura Lumea credinței, p. 26)